George Cosbuc - De Profundis

Pe sub dealurile Plevnei
Doarme spaima si fiorul,
Soarele-si ascunde fata
Si-ngrozit se-ntoarce norul
Sa se duca-ntr-alte parti.
O, a fost acolo-n vale
Moarte si pierire-odata,
Iar amara ei cumplire
Scrisa vreme-ndelungata
Povesti-se-va prin carti.
Umbla mai încet cu plugul,
Tu taranule, cu grapa,
Poarta-te sa dai tarâna
Mai deoparte-ncet cu sapa
Pe colnice cu porumb -
Poate unde scurmi pamântul
Tu sa vezi ca iese sânge,
Plugul tau sa dezveleasca
Vrun voinic ce-n groapa plânge
Zbuciumat de spazi si plumb.
Au venit din munti cu soare
Si din vai întunecate,
Au lasat pustii acasa
Stâne si câmpii si sate
Si-au trecut grozavul râu.
Moarte! Tu aveai cu tine
Tot alaiul spaimei tale:
Spune tu, putut-ai, moarte,
Sa opresti voinicii-n cale,
Sa le pui mâniei frâu?
Pe sub dealuri pe la Plevna
Doarme spaima si fiorul -
Plin de grije si-n tacere
Se strecoara calatorul
Prin pustiul loc de-omor.
Eu ma tem de-un semn, de-o soapta,
Caci din gropile tacute
Vor iesi cei morti cu vuiet,
Sute-n lupta iar cu sute,
Repetând pierirea lor!