George Cosbuc - Armingenii

Pe când umbla Hristos prin þarã
Lãþind cuvântul sãu frumos,
Ovreii toþi i-au scos ocarã
ªi cãrturari de-ai lor cercarã
Prilegi sã piardã pe Hristoc.
Aºa, -ntr-o noapte-ntunecatã
Când vecinicul Mântuitor
Dormea-ntr-o casã-ncreºtinatã,
Gãsitu-l-au ovreii-ndatã
ªi sfat fãcut-au de omor.
La miezul nopþii aveau sã vie
La casa unde el dormea -
ªi, casa pentru ca s-o ºtie,
Au pus ca semn ºi mãrturie
În faþa casei o nuia.
Dar Dumnezeu, cel ce scoboarã
ªi-n gândul cel mai nevãdit,
Nu lasã p-al sãu fiu sã moarã,
Cãci a rãscumpãrãrii oarã
ªi vremea morþii n-a sosit.
ªi Dumnezeu orbit-a firea
Ovreilor împinºi la rãu,
Încât sã n-aibã nicãirea
Vrun chip de-a fãptui pierirea
Nãscutului din Dumnezeu.
La miezul nopþii-n gloatã mare
Ovreii pe furiº pornesc -
Sunt muþi ovreii de mirare,
Cã ei la casa fiecare
Ca semn câte-o nuia zãresc.
- “Dac-am pierdut ºi astãzi prada,
Cu greu putea-vom s-o gãsim.î
Porneºte-apoi rãgnind grãmada,
Pierândã-n zgomot toatã strada
Tãcutului Ierusalim.
Dar neputând sã mai gãseascã
Pe Christ ca sã-l omoare-n somn,
Pierdut-au noaptea duºmãneascã
ªi n-au putut sã-ndeplineascã
Pierirea veºnicului Domn.
ªi dintr-acea zi-nainte
Rãmas-a obicei, ºi spun,
Ca pentru-aducerea-aminte
De noaptea mântuirii sfinte
Românii ºi-azi armingeni pun.