George Cosbuc - Canta pilotul

Dacã te-am rugat vrodatã, suflete, sã spui, sã spui,
Ai tacut! Ai fost eroul îmbrãcat cu scut ºi zale,
Eu am fost sãrmanul cui.
Palmele spre rugã-ntinse îi sunt toatã arma lui:
Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinþei sale!
lar când te-am rugat odatã, inimã, sã taci, sã taci,
Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuºi este
Codru-ntreg între copaci,
Decât cum ai fost tu gata trista jertfã sã mi-o faci!
Cã sunt inimi ºi de cearã, asta nu-i numai poveste!
Acum ce? Plângând te vaieþi cã eºti pustiit detot,
Suflete! ºi þipi de groazã, inimã, -n strivirea sorþii.
Înzadar v-am fost pilot:
Inima un rob nevolnic, sufletul stãpân despot -
Doi nevrednici, nu de viaþã, ci de sfânta pace-a morþii!