George Cosbuc - Blastam de mama

Legenda poporalã din jurul Nãsãudului
I
Frunzã verde tulburea,
Avea Lena - nici ca ea -
Trei feciori frumoºi avea;
Trei feciori ºi-o fatã mare
Lena cea veselã are.
Trei feciori ca niºte zmei,
De-a dragul sã cauþi la ei,
Iar copila râzãtoare,
Subþirea ºi-ncântãtoare
Ruptã dintr-un raz de soare:
Mult cu mã-sa sãmãna,
Deci Lenuþã-o boteza
Pe numele maicã-sa.
Câþi feciori au fost prin þarã
Toþi venit-au sã o cearã,
Mândri ºi viteji feciori,
Venit-au ca peþitori.
Dar Lenuþa, þi-e mirare,
Rãspundea la fiecare,
Cã-i prea tânãrã ºi-aºa
Încã nu s-a mãrita.
Mai la urmã s-arãtarã
Peþitori din altã þarã:
Doi feciori, ca douã flori.
Lenuþa cât ce-i vedea
Mamei sale-aºa zicea:
- “Vezi, iubitã maica mea!
Din voinicii aceºti doi,
Cari au venit azi la noi,
Mie-mi place unul tare
ªi la mers ºi la cãtare,
Cã-i înalt ºi subþirel
ªi m-aº duce dupã el!”
Dar Lena pe gânduri sta;
Gândurile-o frãmânta
ªi cu jale cuvânta:
- “Draga mea, Lenuþã fatã!
Fiind aºa-ndepãrtatã
Dor de tine-o sã m-apuce,
La mine ciní te-a aduce!?”
Doi fii ai Lenei strigau
ªi din gurã cuvântau:
- “Pe Lenuþa nu o da
ªi de noi n-o strãmuta!”
Dar feciorul cel mai mic,
Constantin, copil voinic,
Lãcrima din ochi cu jale
ªi-aºa-i zise mamei sale:
- “Nu eºti, mamã, cu dreptate
Nici la sorã, nici la frate!
Cã suntem doarã trei fraþi,
Toþi crescuþi ca niºte brazi
ªi noi þi-om pute aduce
Pe Lenuþa ta cea dulce!...
Aºcultã, mamã iubitã,
Pe Lenuþa o mãritã:
N-o lasã nemãritatã,
Pire-ar cât de-ndepãrtatã:
Cãci, de te-a ajunge dor
Io-þi rãmân doarã fecior.
Eu la dânsa duce-m-oi,
Acasã aduce-o-voi.”
ªi Lena se-ndupleca
Pe Lenuþa-o mãrita.
II
Dar a fost ce-a fost sã fie,
C-au fost boale ºi urgie
ªi-a dat Dumnezeu cel sfânt
Vremuri grele pe pãmânt.
ªi de multã rãutate
Mureau oamenii pe sate
ªi-au murit ºi trei feciori
Ai Lenuþei frãþiori:
Constantin încã-a murit
Gândul nu ºi l-a-mplinit.
Lena singurã rãmase,
Fãrã de feciori în casã:
De dor o inimã arsã.
ªi ea, biata, supãratã,
De jale multã sfãrmatã,
Se ducea pe-al lor mormânt
ªi se vãieta plângând
ªi plângea ºi suspina
ªi din suflet cuvânta:
- “Dragii mei! D-al vostru dor
Stau pe gândul sã mã-omor,
Fie-vã somnul uºor!”
De-altã datã blãstãma
ªi blãstãmând cuvânta:
- “Constantine, Constantine!
Blãstãmat sã fii de mine!
Blãstãmat de mamã-ta
Cã ai dat pe sorã-ta!
Fraþii tãi mie-mi striga:
Pe Lenuþa nu o da!
Tu ai dat-o, blãstãmate,
Pe hotarã-ndepãrtate;
Dar te blãstãm, blãstãm greu
Din tot sufleþelul meu:
Pãmântul nu te primeascã,
Þãrna nu te mai voiascã,
Lutu-afarã te izbeascã,
Cãci de dorul Lenuþei
Rumpu-mi firul vieþii!”
Astfel dânsa blãstãma
ªi-azi ºi mâini ºi-alaltã mâini
ªi zile ºi sãptãmâni.
ªi de multul blãstãmat,
Vai, blãstãmul s-a legat.
III
Într-un amurgit de searã,
Constantin ieºi afarã
Din groapa, galben la faþã,
Cu trup rece ca de gheaþã.
El plângea ºi lãcrãma
ªi cu jale cuvânta:
- “Duce-m-aº, cã-s blãstãmat,
Dar nu pot, cã-s îngropat,
Duce-m-aº, cã maica cere,
Dar nu pot, cã n-am putere;
Nici am cal, nici cãpeneag;
N-am pe lume om cu drag,
Cãci oricine m-a vede
S-a-nfrica, s-a spãria
Fãcându-ºi rãpede cruce...
Nici la mama nu m-oi duce,
Cãci m-a blãstãmat mãicuþa,
Cã eu i-am dat pe Lenuþa!”
ªi cum sta ºi cugeta
Gândurile-l asudã,
El prin lacrãmi se ruga:
- “ªãlaº, mândru sãlãºel,
Fã-te-un ºoim de cãluºel,
ªi tu, pânzã din sãlaº,
Fã-te un cãpenegaº,
ªi tu, cruce, schimbã-te,
Spadã de fier fã-mi-te,
Iar tu, Doamne, mã învie,
Dã-mi putere astãzi mie:
La Lenuþa duce-m-oi,
Acasã-aduce-o-voi.”
Dumnezeu l-a ascultat:
Putere de viu i-a dat;
Sãlaºul l-a ascultat:
ªi-ntr-un cal s-a preschimbat;
Giolgiu-n cãpeneag îndatã,
Crucea-n spadã de fier, latã.
Constantin suie cãlare
ªi porneºte-n fuga mare;
ªi fugea calul ca vântul,
De-abia atingea pãmântul,
ªi zbura, dar nu glumea,
Cãci ca dorul se ducea,
Cãci stãpânul îi zicea:
- “Zboarã, murgule, cu mine,
Cãci zbor alãturi de tine,
Zboarã, murgule, pe cale,
Cãci zbor pe urmele tale!”
ªi murguþul, pui pãgân,
Duce-se cu-al sãu stãpân,
Încât n-a fost bine searã,
Când ei îºi descãlecarã,
La Lenuþa-n altã þarã.
lV
Lenuþa cât ce-a zãrit
P-al sãu frãþiºor iubit,
Din grai dulce i-a vorbit:
- “Constantine, Constantine,
Spune-mi dacã-i rãu sau bine;
Nouã ani, vezi, au trecut,
Cã pe voi nu v-am vãzut,
Ba nici veºti nu mi-aþi trimis,
Nice carte nu mi-aþi scris!”
Constantin a cuvântat:
- “De când tu te-ai mãritat
Rãu nimic nu s-a-ntâmplat.
Suntem sãnãtoºi acasã,
Mama înca-i sãnãtoasã.
Veste nouã n-am ce-þi spune
Totuºi îþi aduc veºti bune:
Fraþii noºtri se-nsurarã,
Dar ei pe gând se luarã,
La nuntã nu te chemarã!
Eu þi-s frate mai cu dor,
ªi fiindcã eu mã-nsor,
Am grãbit aici; de-i vre,
Vino dar la nunta mea!”
Astfel zise Constantin
Cu glasul de jale plin,
Din ochi lacrimi îi cãdea
ªi suspine-l nãpãdea;
Dar Lenuþa-l cunoºtea
ªi de nou l-a întrebat:
- “Spune-mi, frate, -adevãrat
De mã chemi la veselie,
Sã mã-mbraca bucurie,
Sã-mi pun struþ roºu ºi dalb
ªi cai suri la hinteu alb;
Dar de mã chemi la jelane,
Eu sã-mbrac de jale haine;
Sã iau cai ºi hinteu negru
Sã pornim, frate, pe-ntregu!”
- “Ba io-þi spun drept, sorã, þie,
Cã te chem la veselie.”
ªi ea mândru s-a gãtat,
Haine albe ºi-a luat
ªi-apoi ambii au plecat
Pe cãrarea cea mai latã
De voinici codreni cãlcatã,
Pe cãrarea cunoscutã
De codreni voinici bãtutã.
Iar pe cale cum mergeau
Pãsãrile-i urmãreau,
Munþii rãi din grai grãiau:
- “De când soarele e soare
ªi pe câmpuri floarea-i floare,
ªi de când e lumea lume
N-a mai fost aºa minune:
Sã meargã viul cu mortu
Tot alãturea cu codru,
Sã meargã viul aproape
Cu cel mort, ieºit din groape!
Alelei! minune mare,
Viu cu mortu p-o cãrare!”
Constantin bine-auzea,
Lenuþa nu-nþelegea,
Dar glumind aºa zicea:
- “Auzi, frate Constantine,
Ce vorbesc munþii de tine?!
Constantin din greu gemând
Îi rãspunde-aºa zicând:
-”Lasã-i, sorã, sã vorbeascã,
Minþile sã-ºi prãpãdeascã;
Ei sã fie cu cântatul,
Noi sã fim cu ascultatul,
Ei pãzeascã-ºi cântecul
Cum pãzim noi umbletul
Asta-n seamã n-o bãgarã,
Calea lor cã ºi-o urmarã.
Patru zile lungi de varã
Ei au tot cãlãtorit,
Puþintel au odihnit.
V
Când a fost a cincea zi,
Soarele când rãsãri,
Au zãrit ºi satul lor,
Plin de negurã ºi nor.
Când aproape-au fost de sat,
Constantin a cuvântat:
- “Lenuþã! Cu-al tãu cãruþ
Vinã mai câtelenuþ,
Cãci eu cu-al meu cãluºor
O sã merg mai tãriºor,
Ca sã dau mamei de ºtire
Sã-þi facã bunã primire,
Sã-þi deschizã porþile,
Sã-þi aºtearnã mesele,
Sã-þi umple paharele!”
ªi el frâu calului da,
Calul îºi împintena
ªi-ntr-o fugã alerga,
Nu la mã-sa, pe cuvânt,
Ci de-a dreptul la mormânt
Aci a descãlecat
ªi din gurã-a cuvântat:
- “Cal crescut sub glii ierboase,
Sãlaº strângãtor de oase!
Dusu-m-ai ºi m-ai adus
ªi pe cale ºi pe sus
ªi-ai fãcut un mare bine
Pentru mama, pentru mine,
Pentru mamã, pentru fatã,
Pentru mine totodatã!
ªi tu, cãpeneag iubit,
Pânzã albã de-nvãlit,
ªi tu, spadã lucitoare,
Crucea mea de la picioare:
Ne-a sosit vremea, sosit,
Sã-ntrãm de unde-am ieºit!
Tu, cal bun nãzdrãvãnaº,
Schimbã-þi trupul în sãlaº,
ªi tu, spadã lucitoare,
Fã-te cruce la picioare,
ªi tu, cãpeneag iubit,
Fã-te pânzã de-nvãlit,
Iar tu, Doamne, Doamne sfânt,
Dã-mi iar locul din mormânt,
C-am scãpat de ce fu greu,
Împlinit-am gândul meu:
La Lenuþa dusu-m-am,
Acasã adus-o-am!”
Dumnezeu l-a ascultat,
Pãmântul s-a despicat,
Lutul iar s-a ridicat:
Constantin era-ngropat
VI
ªi Lenuþa cât ce-ntra
În sat, mult se minuna,
Cãci erau toate schimbate,
Toate de jale sfãrmate,
Dar mai mult s-a minunat
Când acasã c-a aflat
Porþile stricate, rele,
De puteai sãri prin ele,
Staulul stricat ºi gol,
Iarbã mare prin ocol.
Ea sãrmana aºtepta,
Cã fraþii vor alerga
În prag a o-ntâmpina,
Dar nimeni nu s-a ivit:
Constantin n-a fi venit.
Ea la uºã se repede,
Uºa încuiatã-o vede;
Deci începe ca sã batã
În cea uºã încuiatã:
- “Lasã-mã, mãmucã, lasã,
Lasã-mã sã intru-n casã,
Cã îþi sunt iubita fatã,
Lenuþa cea-ndepãrtatã!”
Mã-sa, din casã, plângând,
O alungã blãstãmând:
- “Du-te-n foc ºi-n câte rele,
N-amãrî zilele mele,
Du-te-n foc, te du d-aci
ªi nu mã batjocori!
Trei feciori eu am avut,
Pe toþi trei i-am pus sub lut,
Pe toþi trei i-am pus sub glie,
Sfântul Dumnezeu sã-i ºtie!
Iar Lenuþa, scumpa-mi fatã,
Mãritatã-i, mãritatã,
Într-o þarã depãrtatã:
N-oi vedea-o niciodatã!
Însã fie blãstãmat
Cine o a-ndepãrtat!”
Dar Lenuþa nu-nceta,
Tot bãtea ºi se ruga:
- “Lasã-mã sã intru, lasã!”
ªi mã-sa cu greu o lasã,
ªi pe scaun o punea
ªi la dânsa cum privea,
Pe Lenuþa-o cunoºtea.
- “Draga mea ºi-a mamei floare:
Nu mã-ncred, cã tu eºti oare?
Oh, cã nice n-am visat,
Cã te-oi mai vede vrodatí!”
ªi plângând, Lena spunea
Câte-a mai suferit ea:
-”A dat sfântul Dumnezeu
Multe boale ºi mult rãu
ªi-au murit feciorii mei
ªi-am rãmas fãrã de ei!
Mãcar tu, scumpa mea fatã,
De nu erai mãritatã
Într-o þarã-ndepãrtatã!...
Mi-ar fi traiul mai uºor
ªi mi-aº mai uita de dor;
Tu m-ai ajuta pe mine,
Eu m-aº bucura de tine!
Dar sã fie blãstãmat
Cine mi te-a-ndepãrtat:
Pãmântul sã nu-l primeascã,
Þãrna sã nu-l mai voiascã,
Lutu-afarã sã-l izbeascã!”
Lenuþa se-nfiora,
Reci fiori o-mpresura
ªi cu glas rupt cuvânta:
- “Vezi, mãicuþã, -ai blãstãmat
ªi blãstãmul s-a legat!
Constantine, Constantine,
Cum m-ai amãgit pe mine
Ca sã plec pe drum cu tine!”
ªi spunea mãicuþii sale
Cum a venit ea pe cale,
Cum Constantin o aduse
ªi câte mai câte-i spuse.
Lena-atunci se-nfiora
ªi cum sta, cum asculta,
Lacrãmile-o îneca,
Trupu-ntreg îi tremura,
Minþile-i se tulbura,
Fruntea i se înnora,
Pe Lenuþa sãruta
ªi i-a zis cu glas înfrânt:
- “Haidí, Lenuþã, la mormânt,
Haidí, Lenuþã, sã grãbim
La morminte-n cintirim!”
VII
La mormânt dacã sosirã,
Jos pe el se prãvãlirã
ªi-ncepurã-a lãcrima
ªi din gurã-a cuvânta:
- “Constantine, ieºi afarã;
Vinã, Constantine, iarã;
Mai ieºi, dragã Constantine,
Cã ni-e dor, ni-e dor de tine!”
Pãmântul însã râdea,
Groapa de râs hohotea;
Constantin amar gemea.
- “Ieºi din groapã ºi vorbeºte,
Spune ºi ne povesteºte
Cum trãieºti în groapã, cum?
Vinã ºi ne spune-acum!
Vinã sã ne vezi mãcar,
Vinã, Constantine, iar!”
Pãmântul nebun râdea,
Groapa de râs hohotea,
Lutul glumind rãspundea:
- “Nu te mai ruga de mine,
Blãstemã, Lenã, mai bine,
Nu te tot ruga mereu:
Ce-i al nostru, nu-i al tãu!”
Pãmântul mereu râdea,
Groapa de râs hohotea,
Lutul neíncetat glumea.
- “Morminte, nu fi pãgân,
Slobozi-mi pe Constantin;
Oh, nu fi, morminte, rãu,
Slobozi-mi copilul meu,
Ori mãcar dã-i glas, morminte,
Pentru câteva cuvinte!”
Pãmântul atunci tãcea,
Groapa nimic nu vorbea,
Constantin din greu zicea:
- “Oh, mamã, tu eºti de vinã,
Cã n-am pace ºi odihnã,
Cã n-am loc nici în mormânt,
Cã n-am stare sub pãmânt
Nici sunt mort, nici cu viaþã,
Nici sunt foc ºi nice gheaþã,
Nici în groapã nu pot fi,
Nici afarí nu pot ieºi,
Cãci m-ai blãstãmat, mãicuþã,
Pentru scumpa ta Lenuþã,
Pãmântul nu mã primeascã,
Þãrna sã nu mã iubeascã,
Lutu-afarí sã mã izbeascã;
Lutu-afarã m-a izbit,
Þãrna m-a batjocorit,
Pãmântul m-a prigonit!...
Mamã, dacã-mi vrei tu bine,
Fã-l acuma pentru mine
ªi-mi dezleagã blãstãmul
Cã-mi apasã sufletul!”
Lena din suflet ofta,
Gânduri grele o mustra
ªi ea, biata, cuvânta:
- “Dragul meu! Sã fii iertat
ªi de blãstãm dezlegat.
Însa... fie blãstãmat
Pãmântul, cã nu m-ascultã,
Batã-l jalea mea cea multã,
ªi nu te mai lasã-afarã,
Batã-l jalea mea amarã!”
Þãrna-atuncea tremura,
Lutul mânios urla;
Pãmântul se despica:
- “Nu-i destul c-ai blãstãmat
Pe-un copil nevinovat,
Acum mã blãstãmi pe mine,
Blãstâmu-te eu pe tine!
Cãci n-ai inimã de mamã,
Nu þi-e sufletul de seamã,
Nici eºti vrednicã sub soare
Sã mori cum tot omul moare,
Ci pãmântul prin urgie,
Sã te înghiþã de vie!”
Þãrna-n laturi se-mprãºtia
Pãmântul se deschidea;
Lena din mormânt zicea:
-”Blãstãmatã sã fiu eu,
Vai, pentru blãstãmul meu!
ca mine pe vecie
Fie blãstãmatã, fie
Orice mamã s-ar afla
Pe copil a-ºi blãstãma!
Fie dânsa blãstãmatã,
N-aibã pace niciodatã,
N-aibã prapori la-ngropare,
Nici popã la comandare!
Vai de-aceea mamã, care
Blãstãmã fãrã mustrare
Pe copilul ei, cãci ea
Blastãmã pe fiul sãu,
Dar pe dânsa Dumnezeu!..”