George Cosbuc - Draga Mamei

I
Colo-n jos, în jos,
Este-un plop frumos,
Plop cu frunza plina,
Neted la trupina,
Cu crengi ratezate,
Spre pamânt plecate;
Iara lânga plop
Este-o casa noua
Cu feresti vro doua,
Casa sindilita
Mândru varuita,
Cu fata spre soare,
Cu ograda mare,
Cu porti ridicate,
Cu usi largi si late,
Si cu prag de fag.
Iar apoi pe prag,
Pe cel prag afara,
În amurg de seara
Lelea Fira sta,
Gheme depana,
Sfaturi însira
Pentru fata-sa.
C-asa-i daca are
Fira fata mare:
Mi-o tot sfadeste,
Caci fata iubeste
Si se prapadeste
Dup-un feciorel,
Si-apoi pentru el
Ea rabda ocara
Si-n casa si-afara
De s-a dus prin tara
Poveste si veste,
Si-apoi nu-i poveste,
Firei placea tare
Feciorul pe care
Fata-sa-l iubea,
Însa el n-avea
Averi gramadite,
N-avea casi si vite;
Fira deci fierbea
Si mi se ciudea,
Caci dânsa voia
Fata-i sa iubeasca
Pe-un fecior cu stare
Si cu vâlfa mare...
Tot asa si iara
Si-acum stând afara
Fira se ciudeste
Si mi se sfadeste;
Fata tort raschira,
Fuse pline-nfira
Si-nfirând ofteaza,
Jalnic lacrimeaza
Si lacrimând tace,
Caci n-are ce face.
Fira mi-o vedea
Si din cap dadea
Si din grai graia:
- “Fata, draga mea!
Nu stiu cum, nu-i bine,
Nu stiu ce-i cu tine,
Ca tot porti banat
De te râd prin sat,
Si porti jale-amara
De te râd prin tara!
Nu stiu ce-i cu tine
Ca deloc nu-i bine
Ca oftezi mereu,
Lacrimi versi din greu
Si tot gemi de suna,
Parca esti nebuna,
Si-apoi zile întregi
Tu tot vii si-alergi
Si-ti tot plângi norocul
Si nu-ti afli locul!
Nu stiu ce-as direge,
Ca sa-ti dai de lege
Si sa fii cuminte
Ca si mai-nainte!”
Fata raschira,
Mama depana
Si iar cuvânta:
- “Draga mamei, fata,
Nu fi suparata,
Nu tot suspina,
Nu tot lacrima,
Ca-mi faci gânduri grele,
De ma-omor cu ele!
Fii tu veseloasa,
Caci tu esti mireasa,
Ai mire, ca el,
Tras prin un inel -
Si el ti-a adus,
Dar eu nu ti-am spus,
La grumazi margele,
Pe deget inele,
Brâu si-ncingatori,
Zadie cu flori,
Naframi de matase
Toate-n aur trase,
Pe margini tivite,
Toate-ntraurite!”
Fata suspina,
Mama sta ce sta
Si iar cuvânta:
- “Draga mamei, fata,
Fii cuminte-odata
Si-ti alina plânsul,
Du-te dupa dânsul,
Caci gazdac e tare,
Multe mosii are;
Are vaci si boi,
Turme-ntregi de oi;
Are zece juguri
Si pe-atâtea pluguri.
Are vii de struguri;
Are-o casa nalta
Mândru ridicata
Casa sindilita
Mândru varuita!”
Ana suspina,
Fira sta ce sta
Si iar cuvânta:
- “Draga mamei, fata,
Fii cuminte-odata
Si-ti alina plânsul,
Du-te dupa dânsul,
Caci el e frumos
La cautatura
La scurtatura,
Nalt e de statura
Si-ndesat paseste
Si se potriveste -
Potriveste bine,
Draga mea, cu tine.
Lasa pe Ionel,
Nu gândi la el,
Caci sarac e tare
Si nici neamuri n-are
Si-i din vita rea -
Ce zici, draga mea?!”
Fata raschira,
Din greu rasufla
Si-apoi cuvânta:
- “Mama, orice-i face,
Unul numa-mi place,
Unul singurel:
Numai Ionel!
Alt fecior în lume
Nu-mi trebui si-anume
Io ti-o spun o data:
Decât maritata
Dupa alt fecior,
Mai bine ma-omor!
S-o stii, mama, bine
Asta de la mine!”
Fira greu râdea
Si se catranea
Si-apoi se rastea:
- “Fa dar cum vei face,
Fa precum îti place,
Fa de capul tau,
Cum vei sti mai rau!
Du-te unde vrei,
Pieri din ochii mei,
Pieri-mi dinainte,
Fata fara minte!...”
Iubea-si Fira fata,
Încât era gata
Pentru ea sa sara
Prin apa si para
Si d-aceea ea
De necaz plângea
Când mi se gândea,
Cum ca-i lucra fata
Cum nu lucra alta!
Si d-aceea sta
Si se cugeta
Si traia cu gândul
Zilele de-a rândul
Si-ntrebat-a finii
Si-a-ntrebat vecinii
Si-ntrebat-a fratii
Si-a-ntrebat cumnatii
Doar vor sti sa-i spuna
Vro povata buna.
Si-a umblat, umblat
Zile-ntregi prin sat
Si-a tot întrebat,
Dar i-au spus cumnatii,
Rudele si fratii
Si i-au spus vecinii,
Oamenii si finii
Sa nu-si bata gândul
Unde nu-i cu rândul,
Sa n-apuce codru,
Unde nu-i cu modru.
Însa Fira sta,
Sta si cugeta,
Mult se framânta
Si-ntrebat-a iara
Prin lume si tara
Si-a-ntrebat anume
Prin tara si lume
Pe la vrajitori
Si descântatori;
Pe la crai de mesteri,
Cari traiesc în pesteri
Si cari pot s-adune
Dragoste p-alune
Si pot munti sa-nsire
P-o sârma subtire,
Si pot face vraja
Si scot fier din glaja
Si din nea scot sânge
Si pot dealuri strânge,
Si ei strâng un munte
Pâna-l fac graunte!
Si-apoi vrajitorii
Si descântatorii
Bobi pe masa-ntins-au,
Pascalii deschis-au,
Bobi au însirat,
Stele-au numarat
Si raspuns au dat
Ca Fira sa puna
Sâmbure de-aluna
Si iarba nebuna
Mugure de paltin
Si iarba lui Tatin,
Aripa de-albina
Fir de rocoina,
Maduva de soc,
Fir de busuioc
Sa fiarba la foc
În apa curata
Bine strecurata
Pâní va aburi,
Pâní va clocoti,
Pâna ce vor fi
Ierbile-ncâlcite,
Arse si topite.
Iar apoi si-apoi
Fira le va scoate,
Le va pune toate
Într-o bandurica,
Într-o cârpa mica
Si-apoi le va duce
Unde-i drumul cruce
Si le va-ngropa
Si-n pamânt vor sta
Din zori pâna-n seara
Si pâna-n zori iara,
Farmecul sa piara,
Raul sa se stânga,
Vrajele sa strânga
Firicele coapte:
Ceasul rau de noapte;
Dragostea copilei,
Ceasul rau al zilei!
Si-apoi Fira-n zori
Pe la cântatori
Sa le scoata-afara,
Si-apoi de cu seara
Când se va culca,
Le va aseza
Sub perina sa -
Caci din vrajitura
Si din facatura
Ierbile topite
Vis îi vor trimite,
Visuri dulci si bune
Si-n vis îi vor spune,
Ce sa faca biata
Sa-si mântuie fata.
Fira-asa facea,
Ea la foc punea
Sâmbure de-aluna
Si iarba nebuna,
Mugure de paltin
Si iarba lui Tatin,
Aripa de-albina,
Fir de rocoina,
Maduva de soc,
Fir de busuioc
Si-apoi le fierbea
Pâna clocotea
Apa din ulcea,
Pâna se topea
Ierburile stoarse,
Apoi mi le scoase
Si le-a îngropat
Si le-a dezgropat
Si le-a asezat
Sub perina-n pat;
Apoi se culca
Si greu vis visa,
Vis de vrajitura,
Vis de facatura,
Vis bun de cu seara
Pentru jale-amara
Vis de miezul noptii
Pentru vraja mortii;
Vis de dimineata,
Vraja de viata.
III
Iar a doua zi,
Cât ce se trezi
Fira veseloasa
A iesit din casa
Si s-a dus prin sat
Si-apoi mi-a umblat
Pe la toti cumnatii
Si pe la toti fratii,
Pe la toti vecinii
Si pe la toti finii,
Si le-a spus curat
Visul ce-a visat,
Ca adica-n vis
O baba i-a zis,
Ca Fira pe fata
S-o prefaca moarta -
Si s-adune fini,
S-adune vecini
Si neamuri sa strânga
Pe fata s-o plânga
Si sa mi-o boceasca
Sa mi-o dauleasca,
Si sa mi se poarte
Chiar precum se port
Oamenii la mort.
Singur Ionel,
Numai singur el
Sa mi se prefaca
Ca nu-i suparat,
Nu-i înnegurat,
Sa umble râzând -
Caci Ana auzând
Glumele pe rând,
Se va necaji;
Si ea-l va urî,
Când va auzi,
Ca de râs o poarta,
Macar ca ea-i moarta.
Fratii si cumnatii,
Finii si vecinii,
Daca-mi oblicira
Ce vrea lelea Fira,
Mi se învoira,
Caci almintirea, zau,
N-aveau încatrau.
Lelea Fira-apoi
Dusu-mi-s-a dus
Cu capul pe sus
Pâna la Ionel
Si-a vorbit cu el,
Si mi-l mai sucea
Si mi-l amagea
Nu stiu ce-i spunea,
Destul ca-l facea
De mi se-nvoia
Sa râda de fata,
Macar ca ea-i moarta.
Si-apoi veseloasa
Fira-ntoarna-acasa
Si precum râdea
Neîncetat glumea
Si fetei zicea:
- “Draga mamei, fata,
Nu fi suparata,
Nu fi-nnegurata!
Caci am socotit,
Singura-am gândit,
Ca n-am facut bine
Ce-am facut cu tine,
N-am umblat pe cale
Si-n voile tale!
Dar de-acum te las
Sa faci cum îti place,
Fa dar ce vei face -
Placa-ti Ionel,
Daca-ti place el!
Dar el totusi nu-i
Chiar asa cum spui
Si el, cum vad bine,
Nu trage spre tine,
Caci te ocareste,
Te batjocoreste.
Nu te mai voieste.”
Ana-ngalbenea
Si din cap dadea;
Ma-sa iar zicea:
- “Dânsul, cum vad bine,
Nu trage spre tine,
Si-apoi daca vrei
Poti proba o data,
Draga mamei, fata:
Iatí te fa tu moarta
Si-ti voi pune eu
Giolgi pe-obrazul tau
Si-apoi se vor strânge
Rude si te-or plânge
Ca pe morti, caci ei
Moarta te-or gândi,
Si-apoi va veni
Si-al tau Ionel,
Iara daca el
Plânge dupa tine,
Atuncea vezi bine,
Ca el te iubeste
De se prapadeste,
Însa daca el
Nu va fi-ntristat,
Nice suparat,
Atunci nu te are
Draga, cum îti pare
T;ie, ca te are!”
Ana-ntâi râdea,
Caci bine stia,
Ca de-ar muri ea,
Ionel ar plânge
Pâna ce s-ar stânge.
Dar Fira din greu
Îi zicea mereu:
Ca Ionel glumeste
Însa n-o iubeste.
IV
Anei nu-i placea
Ma-sa ce zicea,
Deci se tot gândea,
Moarta se facea
Si mi se punea
P-o lavita lata
Mândru ridicata,
Iar Fira-i punea
La cap faclioare,
Faclii la picioare,
Giolgiul preste fata,
Cruce peste brata
Si-apoi Fira mea
Prin casa plângea
Si se daulea
Si iesea p-afara
Si-ntra-n casa iara
Tot cu jale-amara.
Clopote sunau,
Oameni s-adunau,
S-adunara finii
Si-au venit vecinii,
S-adunara fratii
Si-au venit cumnatii
Si-au venit nepotii
Suparati cu totii;
Care cum venea
Prin casa plângea
Si se daulea.
Ana-i asculta,
Se cutremura
Si mi se-nnora,
Caci vedea prin casa
Lacrimi cum se varsa
Si-auzea p-afara
Bocete amare -
Si biata copila
Se umplea de mila
Si era mai gata,
Era p-aci fata
Lumina s-o stânga,
Pânza sa o-nfrânga,
S-arate la lume,
Ca nu-i moarta-anume,
S-arate la tara,
Ca ea-i vie iara.
Dar pre când voia
Giolgiu-a sfâsia
Iata - vai de ea -
Ionel venea!
Fira veseloasa
Cât ce-l vede-n casa,
Prinde-a suspina,
Prinde-a lacrima,
Prinde-n gura mare
Sa geama mai tare.
Însa cum plângea
Inima-i râdea:
Dinafara plânsul
La inima râsul,
Pe limba suspinul
Sub limba veninul.
Ana tremura,
Fira cuvânta,
- “Vezi draguta ta?!
Doamne, Doamne, ea
Pâna ce traia
Cât te mai iubea
Si te mai dorea!
Si mi-a spus anume,
Ca nu-i trebíe-n lume
Numai el si el
Singur Ionel!
Iar când îi spuneam
Si-n gluma ziceam,
Ca mie nu-mi place
Cum vrea si cum face,
Atunci biata fata
Umbla suparata
Si plângea mereu
Suspinând din greu;
O, scumpa mea floare,
Raza mea din soare!
Ce-am facut cu tine
Nu mai faca nime
Si ce-am facut eu,
Ierte-mi Dumnezeu!”
Atunci Ionel,
Dalbul feciorel,
De Fira-nvatat
Mai întâi zâmbea,
Mai apoi râdea
Si glumind graia:
- “Multe se vorbira,
Multe, lele Fira,
Dar adevarate
Nu-s în lume toate!
Auzit-am eu
Povestind mereu,
Ca Ana ma place
Încât moartea-si face
Si ca ma iubeste
De se prapadeste!
Ci nu-i drept, caci ea
De mine fugea
Si ma ocolea
Si nu-ngaduia
Sa vorbesc cu ea!
Caci asa zicea,
Ca io-s sarac tare,
Om fara de stare -
Nu-i de casa mea
Si eu nu-s de ea!...”
Ionel zicea
Însa cum zicea
El îngalbenea
Si rau îi parea,
Ca-a vorbit minciuna,
N-a zis vorba buna,
Si-i venea sa zica,
Ca n-a zis nimica
Precum trebuia,
Si-i venea, venea
Lumini sa le stânga,
Pânza sa o frânga,
Fesnici sa dumice,
P-Ana s-o ridice
S-o puna-n picioare
Si apoi sa joare
Ca fata nu-i moarta
Farí Fira o poarta
De ocara-n tara
Si la sat de-ocara!
Si sa joare-apoi,
Ca el cum vorbise
Fira-l amagise.
Dar pre cât el sta
Si se framânta,
Lelea Fira-l scoase
Greu plângând din casa.
Iar daca se-ntoarse
Fira iar în casa,
Dusu-mi-s-a-ndata
La draga ei fata
Si râdea, râdea
Si din grai graia:
- “Vezi! Dragutul tau
Te-a vorbit de rau
Si te ocaraste!
Crezi ca te iubeste?”
Dar Ana tacea,
Deci Fira mergea
Si mi-o dezvalea,
Giolgiul ridicat-a,
Dar si-acuma fata
Tot tacea, tacea,
Fira mi-o privea
Si cum o privea,
Fata-i înnegrea
Si-mi înalbastrea.
Alba se facea;
Inima-i batea,
Ochii-i se-nvârtea,
Creierii-i fierbea
Caci Fira privea:
Ruga alba rupta,
Fata fetei supta -
Doi bujori tânjiti,
Doi ochi vestejiti, -
Doua flori palite,
Buze-nalbastrite -
Carunjea brumata
Ana, fata moarta!
Si când mi-o vedea
Fira - vai de ea,
Jos pe loc cadea
Si plângea, plângea
Cât de jale-amara
Inima sa-i sara:
Iar dupa ce finii,
Fratii si vecinii
La dânsa-alergara
Si mi-o ridicara,
Ea strângea în brata
Trupul fara viata
Si cu-amor gemea
Si cu-amor zicea:
- “Bujorel, bujor,
Inima de dor,
Scumpe bujorele,
Inima cu jele,
Cât te-am iubit eu
Sufletelul meu!
Te-am iubit pe tine
Mai mult ca pe mine,
Pentru-al tau noroc
As fi mers prin foc,
As fi mers în tara
Si din lume-afara!
Vai, de-aceea eu
Te-am sfadit mereu,
Ca sa nu iubesti
Pe cine voiesti -
Ci s-asculti pe mine
Ca eu îti vreu bine
Sa te dau departe
Dupa om de carte;
O, de-ar fi sa fie
Sa fii iarasi vie,
Cum te-as asculta,
Pe brat te-as purta
Si te-as marita
Dupa placul tau...
Ierte-mi Dumnezeu!
Blastamat sa fie
Ceasul de urgie,
Care m-a-ndemnat
Sa alerg prin sat
Si s-alerg prin tara
Pe la vrajitori
Si descântatori!
Blastamati sa fie
Finii si cumnatii,
Cumetrii si fratii,
Ca nu ma oprira,
Nu-mi desfatuira
Vrajul de cu zori
Pentru ca sa mori!”
Si Fira, sarmana,
Plânge dupa Ana
Si plângea, plângea,
Mâinile-si frângea,
Caci asa mult, biata,
Îsi iubise fata!
V
Iar a treia zi
Clopotele grele
Rasunau cu jele
Si preotii cântau,
Oameni s-adunau,
Pe-Ana o-ngropau.
Fira suparata
Neagra si sfarmata
Pasea-ncetinel
Dupa salasel,
Iar pre lânga ea,
Ionel mergea
Negru si sfarmat,
Ars de suparat.
Ei precum mergeau
Nimic nu ziceau
Nu se dauleau
Caci nu mai puteau;
Iar când fuse-aproape
Pe moarta s-o-ngroape,
Fira mi se-ntinse
Si de mâna prinse
Pe bietul Ionel
Si-a privit la el
Cu durere grea
Si din greu gemea
Si cu-amar zicea:
- “Blastamat sa fie
Pe veac de vecie
Blastamat de nori,
De iarba si flori,
Blastamat de luna
Si de vreme buna,
Blastamat de soare,
Blastamat de mare,
De vazduh si zare
Acel om, pe care
Mi-l împinge firea
Sa strice iubirea
Cea nevinovata
De fecior si fata;
Si pâna-n vecie
Blastamate fie
Mamele cari fac
Farmece de leac
Pentru dragosti rele;
Blastamate-s ele,
Blastamate fie -
Lumea sa le stie,
Sa le stie bine,
Cum ma stií pe mine!”
Si zicând asa
Ea mi se pleca,
T;arna-n mâini lua
Si mi-o arunca
Preste fata-sa:
- “Dormi, draga mea fata,
Cum dormeai odata
Dulce leganata,
Dormi dar, si ma iarta,
Iar tu, lonele,
Floarea zilei mele,
Tu, sufletul meu,
Daca n-am stiut eu
Sa te pretuiesc
Pâna ce traia
Scumpa fata-mea -
De-acuma voi sti,
Te voi pretui!
Tu vei fi al meu,
Caci asa o vreu,
Sa traiesti la mine,
Ca sa-ti fie bine.
Sa-mi tii loc de fiu
Pâna vei fi viu!”
Si ea cum zicea,
Spre mormânt privea.
Lacrimi îi venea,
Dulce cuprindea
Pe Ionel, bietul, -
Si-ncetul, cu-ncetul
Fruntea ea-si pleca,
Fruntea-i asuda,
Lung îmi rasufla,
Nemiscata sta. -
Iara Ionel
O tinea spre el,
O tinea duios
Sa nu caza jos -
Lung el mi-o tinea,
Însa când privea,
lonel vedea,
Cum ca-n brat el poarta
Vai, pe Fira - moarta!

George Cosbuc - Doina

Copilo, tu esti gata
De-a pururea sa plângi!
Si când esti trista, Doino,
Tu inima ne-o frângi.
Dar nu stiu cum, e bine
Când plângi, ca-n urma ta
Noi plângem toti, si-amarul
Mai dulce ni-e asa.
Si toate plâng cu tine
Si toate te-nteleg,
Ca-n versul tau cel jalnic
Vorbeste-un neam întreg.

Pe fete-n faptul serii
Le-ntâmpini la izvor,
Tu singura stapâna
Pe sufletele lor.
Le-nveti ce e iubirea
Si râzi cu ochi sireti,
Deodat-apoi te-ntuneci
Si cântece le-nveti:
Sa cânte ziua-n lunca
Si seara când se-ntorc,
Când triste-n pragul tinzii
Stau singure si torc.

Când merg flacai la oaste
Cu lacrimi tu-i petreci
Si stai cu ei, ti-e mila
Sa-i lasi pustii, sa pleci.
Cântând le-aduci aminte
De-o fata din vecini,
De mame si de-ogorul
Umplut acum de spini.
Si când i-omoara dorul
Si-n jurul tau se strâng,
Pui fluierul la gura
Si cânti, iar dânsii plâng.

E plin de oameni câmpul,
Tu, Doino, -n rând cu ei.
Mosnegi si oameni tineri
Si tinere femei
Aduna fânu-n stoguri
Si snop din spice fac -
Din scutece copilul
Când plânge-n sahaidac
Te duci si-l joci pe brate
Si-l culci apoi pe sân,
Si-i cânti s-adoarma-n umbra
Capitelor de fân.

Din vai tu vezi amurgul
Spre culmi înaintând,
Pe coaste-auzi pâraie
Prin noapte zgomotând,
Si-asculti ce spune codrul
Când plânge ziua-ncet
Ah, toate, Doino, toate
Te fac sa fii poet.
Si, singura cu turma,
Privind pierduta-n zari
Spui muntilor durerea
Prin jalnice cântari.

Pe deal românul ara
Slabit de-amar si frânt.
Abia-si apasa fierul
În umedul pamânt.
Tu-l vezi sarman, si tremuri
Sa-l mângâi în nevoi.
Si mergi cu el alaturi
Cântând pe lânga boi.
Iar bietii boi se uita
Cu mila la stapân -
Pricep si ei durerea
Sarmanului român.

Eu te-am vazut odata
Frumoasa ca un sfânt,
În jur stateau batrânii
Cu fruntile-n pamânt.
Cântai, ca-n vis, de-o lume
Traita-ntr-alte vremi,
De oameni dragi, din groapa
Pe nume vrând sa-i chemi.
Si-ncet, din vreme-n vreme,
Batrânii-n jur clipeau
Si mânecile hainei
La ochi si le puneau.

Dar iata! Cu ochi tulburi
Tu stai între voinici,
Te vad cum juri si blestemi
Si pumnii ti-i radici!
Pribegi de bir si claca,
Copii fara noroc,
Tu-i strângi în codru noaptea
Sub brazi pe lânga foc.
Si cânti cu glas salbatec,
Si-n jur ei cânta-n cor
Cântari întunecate
Ca sufletele lor.

Când stii haiduci în codru
Te prinzi cu ei fartat,
Li-arati poteci ascunse,
Pe stânci le-asterni tu pat.
Când pun picioru-n scara,
T;ii roibul lor de frâu;
Grabit, când prind ei pusca,
Scoti plumbii de la brâu:
Iar când ochesc, cu hohot
Tu râzi, caci plumbii moi
S-au dus în piept de-a dreptul
Spurcatului ciocoi.

Ai tai suntem! Strainii
Te-ar pierde de-ar putea;
Dar când te-am pierde, Doino,
Ai cui am ramânea?
Sa nu ne lasi, iubito,
De dragul tau traim:
Saraci suntem cu totii,
Saraci, dar te iubim!
Ramâi, ca ne esti doamna
Si lege-i al tau glas,
Învata-ne sa plângem
C-atât ne-a mai ramas!

George Cosbuc - Dintr-o poveste

Port strain si carti straine,
Tot ce din straini ne vine;
A ne-ntrece cu ocara
Si-a batjocori mereu
Ori hulind pe Dumnezeu
Si nesocotind barbatii
Care ne ridica tara,
Ori umblînd ca apucatii
Sa ne batem vecinic pieptul:
De-am fi oricît de nemernici,
Sa ne credem toti puternici,
Toti cu cap si toti cu dreptul
De-a fi calcatori de lege
Si-ntr-un sat fara de cîni:
Astea sunt deocamdata
Voi, iubitii mei români,
Marfa cea mai cautata.
O, dar nu te-nspaimînta:
Nu la noi, se întelege,
Ci-ntr-o tara-ndepartata
Sub pamînt, pe undeva.

George Cosbuc - Decebal catre popor

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gâtul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori câine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurând,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orisicând,
E plânset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa râda! Bunii râd si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge sângele pârau,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si însuti tie-un zeu îti pari
Când râzi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzator vândut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurând le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va gânditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,

George Cosbuc - Decebal Catre Popor

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gâtul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori câine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurând,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orisicând,
E plânset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa râda! Bunii râd si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge sângele pârau,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si însuti tie-un zeu îti pari
Când râzi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzator vândut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurând le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va gânditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

George Cosbuc - De Profundis

Pe sub dealurile Plevnei
Doarme spaima si fiorul,
Soarele-si ascunde fata
Si-ngrozit se-ntoarce norul
Sa se duca-ntr-alte parti.
O, a fost acolo-n vale
Moarte si pierire-odata,
Iar amara ei cumplire
Scrisa vreme-ndelungata
Povesti-se-va prin carti.
Umbla mai încet cu plugul,
Tu taranule, cu grapa,
Poarta-te sa dai tarâna
Mai deoparte-ncet cu sapa
Pe colnice cu porumb -
Poate unde scurmi pamântul
Tu sa vezi ca iese sânge,
Plugul tau sa dezveleasca
Vrun voinic ce-n groapa plânge
Zbuciumat de spazi si plumb.
Au venit din munti cu soare
Si din vai întunecate,
Au lasat pustii acasa
Stâne si câmpii si sate
Si-au trecut grozavul râu.
Moarte! Tu aveai cu tine
Tot alaiul spaimei tale:
Spune tu, putut-ai, moarte,
Sa opresti voinicii-n cale,
Sa le pui mâniei frâu?
Pe sub dealuri pe la Plevna
Doarme spaima si fiorul -
Plin de grije si-n tacere
Se strecoara calatorul
Prin pustiul loc de-omor.
Eu ma tem de-un semn, de-o soapta,
Caci din gropile tacute
Vor iesi cei morti cu vuiet,
Sute-n lupta iar cu sute,
Repetând pierirea lor!

George Cosbuc - Crăiasa Zânelor

Orcanul însusi sta domol
Si-n gânduri dulci se pierde,
Când zânele cu pieptul gol
Rasar pe lunca verde.
Usoare, ca de neguri, fug
Prin linistea adânca,
Obrajii lor, ca flori de rug,
Sunt nesarutati înca.

Vezi tu departe-n Rasarit
Aprins lucind ca focul
Palatul lor? Împrejmuit
Cu zid d-argint e locul:
Acolo ele-n veci nu mor
Si vara-n veci nu moare,
Iar ele-si au craiasa lor
Si toate sunt fecioare.

La tara lor nici zmei n-ajung!
Dar într-o zi, la poarta,
Batu, de drumul greu si lung,
Slabita si mai moarta,
O fata de-mparat, cerând
Un loc de mas, sarmana,
Si se ruga milos de blând,
- "Si cum te cheama?î - "Anaî.

- "Eu nu pot, Ano, sa-ti descui;
Acest drept al meu nu e.
Craiasei noastre am sa-i spui
Sa vie sa-ti descuie.
P-un nor de aur lunecând
A zânelor craiasa
Venea cu parul râurând,
Râu galben de matasa.

Craiasa-n purpur si-n smarald
S-ascunde, nu s-ascunde,
Strabati cu ochii viul cald
Al formelor rotunde.
Ard flacari ochii ei craiesti
Cum sta la zid plecata;
- "Descui. Dar eu ma tem ca esti
Fecior!î - "Ba nu: sunt fata!

Si dându-i zânele-adapost
Traia cu ele sora.
Dar într-o zi a fost ce-a fost
Ca nu s-a duc la hora
Si-având inel, ea se juca
Stând singura-ntr-o vale:
Pe-acolo doamna se plimba
Si-a dat de Ana-n cale.

- "Ce ai tu, Ano?î - "Uite ce-i!
Craiasa schimba fete,
Ca n-a vazut în viata ei
Inel, si ce mândrete!
Din piatra tronului din rai
Cioplit în flori maiestre,
El singur unui fiu de crai
D-ajuns i-ar fi fost zestre.

- "Si cum îi zici?î - "Inel îi zic!
Pe degetul suleget
Al zânei pus, pe cel mai mic,
Crescut parea pe deget.
- "O, da-mi-l mie!î dragalas
Se roaga ea-mbatata.
- "T;i-l dau, stapâno, de ma lasi
Sa te cuprind o data!

Craiasa-n veselia ei
Cu graba se-nvoieste:
- "Ma strângi la piept, si-atâta ce-i?
Si pieptul Anei creste,
Si cum întinde bratul drept
Mai viu îi bate pieptul
Si tremura, strângând la piept
Pe doamna-sa cu dreptul.

- "Atâta ce-i?î - "Dar m-a durut!
Sa nu pui mâna stânga!
Si-n urma zâna s-a zbatut
Ca prea mult vrea s-o strânga.
Asa fac si copiii-n joc
Când nu-si înteleg vrerea,
Dar zânei i-a parut d-atunci
Ca i-a slabit puterea.

A doua zi, sub umbre rari
De pom cu floarea alba,
Facea, având margaritari,
Dintr-însii Ana salba.
Craiasa vine iar. Zarind
Frumoasa jucarie,
Aprinsii-i ochi mai mult s-aprind
Sa aib-acea mândrie.

- "Ce-i asta?î - "Salba!î Ard razlet
Margeanuri rosii-n para,
Si n-ai fi dat d-ajunsul pret
Al salbei, dând o tara.
- "Si cui o dai tu?î patimas
Zâmbind craiasa-ngâna:
- "T;i-o dau si tie, de ma lasi
Sa te sarut, stapâna!

Pe nimeni ea n-a sarutat,
Ori poate flori si fluturi,
Dar pentru salba i-ar fi dat
Si-o suta de saruturi.
Asa fac doi coii în joc,
Când nu-nteleg ce-i jocul,
Dar zânei i-a parut d-atunci
Ca i-a pierit norocul.

A treia zi, privind în lac
Copila, ca-n oglinda,
Cerca si nu putea pe plac
Un brâu pe trup sa-si prinda.
Craiasa vine iar. Grabit
S-a-ncins atunci craiasa,
Si cât de strâns i s-a lipit
De caldul trup matasa!

Ea bate-n palme, vede-n lac
Ca strânsa-i sta mai bine;
Rotunde, ca un cap de mac,
Stau sânurile pline,
Mai nalta pare, si-n umblat
Mladie ca o varga,
Ea simte cât de rau i-a stat
În haina ei cea larga.

Si ochii-i otraviti de dulci
La brâu salbatici cata.
- "T;i-l dau, cu tine de ma culci
Alaturea o data!
- "Dar, Ano, pentru ce nu-mi cei
Altce, ca am eu multe!
- "Nu vreu!î Si-n urma asta ce-i?
De ce sa n-o asculte?

*

Stiti voi povestea, când un fiu
De împarat odata,
În piept cu dor turbat de viu,
S-a îmbracat în fata,
Si-având în loc de palos fus,
Si-n loc de coif naframa,
Pe pieptul tânar el si-a pus
Altita-n loc de-arama?

El sta pe tron, si lânga el
Ce trist craiasa plânge!
Cu mâna ei cea cu inel
Rupându-si salba, strânge
Genunchii lui, ea sta-n genunchi!
Si brâul si-l dezleaga,
Si paru-i desfacut manunchi
Îi umple fata-ntreaga.

- "Eu toate, toate le-am pierdut!
Si Dumnezeu ma piarda
Din ochii lui, ca te-am crezut!
El râde si-o dezmiarda:
- "Acum nu-i timp sa te bocesti;
Tu vii cu mine-acasa;
Craiasa daca nu mai esti,
Vei fi împarateasa!

George Cosbuc - Coloana De Atac

Porniseram din vai adânci
Si ne târam acum pe brânci

Sa nu ne prind-Osman de veste,
Ca nazuim la deal spre creste,

Caci veste de-ar fi prins ai sai,
Noi n-am mai fi iesit din vai.

Si-asa cu-ncredere vegheata
Noi rasarim pe deal deodata.

Ne vad pagânii, sar pe zid,
Potop de foc spre noi deschid.

Dar noi prin foc o rupem iute,
Crezându-ne pe sub redute.

Si nu eram! Vedeam de sus
Ca altfel e de cum ne-au spus,

Ca pân-acolo-i lunga cale,
O râpa-n drum si-adânca vale.

O clipa ca-mpietriti am stat;
Maiorul însa-a si plecat

Si ne-am facut cu totii cruce:
Ei, duca-ne-n ce foc ne-o duce!

La vale, -acum, pe râpi curând -
Un rând e mort, mai moare-un rând.

Cad bombele-n pamânt si scurma
Si altele mai vin pe urma;

Ca grindina si plumbii cad,
Se-ntuneca si-i vai ca-n iad!

Si-un plumb veni cumplit cu zborul
Si fara glas cazu maiorul.

Atunci un ofiter înalt,
Cu spada-n vânt, iar celalalt,

Tragând mereu din carabina,
Sarira-n front; iar pe colina

Noi dupa dânsii, cot la cot,
Suiam orbis, noi, leatul tot.

Cat ai clipi, muream o suta,
Muream mai multi, caci din reduta

Nu plumbi curgeau, ci râu de foc,
Si linii-ntregi cadeau pe loc.

Si-un capitan, cel nalt, sarmanul,
Cazuse vârfuind mormanul,

Iar celalalt, acel ce-ochea,
Muri trasnit în fata mea.

Caci uite-asa vazui de bine
Pe-un turc batrân ochind spre mine,

Iar bietul capitan nu-sí cum
Se puse mortii drept în drum.

Am dat sa-l prind, ca sa nu cada
Si-atunci cazui cu el gramada -

Si vezi, si-acum mi-e capul prost,
Ca nu-nteleg nici azi ce-a fost:

M-am pomenit la sant deodata
Si-o cârp-aveam la cap legata.

De ce si când, de mâna cui?
Si-atâta drum eu când facui?

Voiam sa-ntreb, n-aveam pe cine,
Caci tot straini pe lânga mine.

Dar cârpa, orice taina-avea,
Atâta stiu: c-a fost a mea -

Si-acu la sant! Noi rupem lantul
Si scoborâm de-a valma santul.

Sarim si noi, si turcii sar
Si-i moarte-n sant, e vai s-amar,

Ne batem ca-n pierzarea mintii,
Cu pumnii dam, muscam cu dintii,

Si piept la piept ne zvârcolim,
Strabatem repezi si razbim.

Închid de veci nizamii gura,
Iar noi îi dam pe râpi de-a dura.

Iesim apoi, ca dusi de vânt,
Pe fata negrului pamânt.

Pe laturi ne-ntarim sireagul:
Si iat-un capitan cu steagul

În fruntea noastra drum facu:
- "Ura, baieti, acu-i acu!"

Roiesc turbati pe zid pagânii,
Sub zid se-ndeas-orbis românii

Si-arunca scari, razbesc prin fum,
Strabat mereu facându-si drum.

- "Trasniti, copii, tot dupa mine!"
Noi trasnet dupa el, vezi bine.

Si iata-l, capitanu-i sus
Pe meterez un brat a pus,

Dar sapte turci pe el sarira,
Si sapte sabii-l si lovira,

Si-al optulea, un turc barbos,
Izbi turbat de sus în jos

În piept cu patul pustii, fiara -
Si-atunci pocnind se rupse scara

Si bietul capitan cazu
Pe spate-n sant, si-atâta fu.

Caci s-adunau pagânii gloata
Si-un om era reduta toata,

Si-ntregul parapet un fes,
Atâta se-ngloteau de des.

Cadeam ca frunzele de bruma,
Iar sângele curgea cu spuma.

Nici loc sa stai, nici drum sa treci
Si fum de pusca, sa te-neci.

Si ce-am vazut atunci - minune -
Si-n groapa mortilor voi spune!

Nici chip de-acu sa mergi în foc,
Nici chip sa stai sub zid pe loc.

Se dete semn atuncea oastei
Sa paraseasca clinul coastei

Si ne-am retras departe-n vai,
Striviti, o mâna de flacai,

Flamânzi si uzi si-ntorsi din cale,
Cu sufletul topit de jale.

George Cosbuc - Cantecul cel vechi al oltului

- “Vine, tatã, Oltul mare;
Malul stâng de-abia-l zãresc.”
- “Lasí sã vie Oltul mare,
Cã, români de când trãiesc,
Oltul tot la piept ne are
ªi-i al nostru ºi ne ºtie
ªi nu bate cu mânie
Malul cel basarabesc.
Vine mare, lasí sã vie
Cã ni-e sol dumnezeiesc.”
- “Vine, tatã, Oltul mare,
Brazi trãsniþi rostogolind.”
- “Lasí sã vie Oltul mare,
Cãci tãtarii-ncoace tind,
Dar li-e Oltul în cãrare
ªi n-au inimã sã-l treacã
ªi sperieþi se-ntorc ºi pleacã,
Cu noi horã nu se prind.
Lasí sã vie, cã-i îneacã,
Neamul nostru mântuind.”
- “Vine, tatã, Oltul mare,
ªi cu sânge-amestecat.”
- “Lasí sã vie Oltul mare,
Cã mulþimi de oºti tãtare
El pe mal a apucat.
Lifte poartã, lifte duce,
Lifte, batã-i sfânta cruce;
Oltul capul le-a mâncat!
Lasí sã vie sã-i apuce
Cã ni-e scut de Domnul dat.”

George Cosbuc - Cantecul cel vechi al Oltului

- “Vine, tata, Oltul mare;
Malul stâng de-abia-l zaresc.”
- “Lasí sa vie Oltul mare,
Ca, români de când traiesc,
Oltul tot la piept ne are
Si-i al nostru si ne stie
Si nu bate cu mânie
Malul cel basarabesc.
Vine mare, lasí sa vie
Ca ni-e sol dumnezeiesc.”

- “Vine, tata, Oltul mare,
Brazi trasniti rostogolind.”
- “Lasí sa vie Oltul mare,
Caci tatarii-ncoace tind,
Dar li-e Oltul în carare
Si n-au inima sa-l treaca
Si sperieti se-ntorc si pleaca,
Cu noi hora nu se prind.
Lasí sa vie, ca-i îneaca,
Neamul nostru mântuind.”

- “Vine, tata, Oltul mare,
Si cu sânge-amestecat.”
- “Lasí sa vie Oltul mare,
Ca multimi de osti tatare
El pe mal a apucat.
Lifte poarta, lifte duce,
Lifte, bata-i sfânta cruce;
Oltul capul le-a mâncat!
Lasí sa vie sa-i apuce
Ca ni-e scut de Domnul dat.”

George Cosbuc - Cantecul Fusului

Eu mi-am facut un cântec
Stând singura-n iatac
Eu mi-am facut un cântec,
Si n-as fi vrut sa-l fac.
Dar fusul e de vina
Ca se-nvârtea mereu,
Si ce-mi cânta nainte
Cântam pe urma eu.

De-atunci îl cânt întruna
Ca-mi vine-asa nevrând;
De-as face orice-as face,
Nu pot sa-l scot din gând.
Îl cânt torcând la vatra
Si-l cânt mergând pe drum
Si nu pricep ce-i asta,
Si nu stiu, biata, cum?

Adese stând la cina
Simt lacrimile des,
Nu pot mânca de lacrimi
Si trebuie sa ies
Afara-n vânt, afara,
Ca-mi arde capul tot,
Si-ngrop în palme capul
Si-mi cânt amarul tot.

Am stat la roata morii,
Si roata umbla des,
Si roata morii cânta
Cuvinte cu-nteles.
Ea cânta înainte;
Cânt si eu dupa ea
Moraru-si face cruce
Privind în urma mea.

Si-am mers pe malul apei,
În valuri sa-mi îngrop
Si cântecul, si-amarul
Dar a-nceput un plop
Sa cânte, si toti plopii
Cântau duios în vânt,
Si m-am trezit deodata
Ca plâng si eu si cânt!

Si-am mers pe lunci, dar jalnic,
D-a lungul peste lunci,
Cum plâng si cânta toate!
Si-n crâng m-am dus atunci
Nu-i loc mai bun pe lume
De plâns decât în crâng!
Ah, toate plâng, si satul
Se mira ca eu plâng!

Dar fusul e de vina,
Ca se-nvârtea mereu,
Si el cânta un cântec,
Si-l stiu de-atunci si eu!
Si-ncet ce trece viata
Când n-ai nici un noroc
Mai iute dac-ar trece,
De-ar sta mai bine-n loc!

De-ar sta pe loc mai bine!
Ori loc eu sa-mi gasesc
Sa pot sa plâng cu hohot
Nici asta nu-ndraznesc!
Ca mama ma tot cearta
Si tata-i suparat,
Si-n ochii mei se uita
Toti oamenii din sat.

Ah, seara, numai seara,
Ma simt la largul meu,
Ca-ngrop în perne capul
Si, pâna-n zori mereu,
Tot plâng ca o nebuna
Si perna-n brate o strâng,
Si plâng, ca nu ma vede
Maicuta-mea ca plâng.

George Cosbuc - Cantec ostasesc

Caii sar si frâu-si muscã
Jos prin vãi e fum de puscã,
Corbi s-aratã croncãnind.
Stau de-atac dusmanii gata -
Uite-o-n zbor întunecata
Moarte-acum spre noi venind!
Stim cu totii ce ne-asteaptã!
Sus spre Domnul mâna dreaptã
Ridicati-o dar, jurând!
Pentru sfânta noastrã lege,
Pentru neam si pentru rege
Toti c-o inimã si-un gând!
Nu mi te mâhni, copile,
Cine are-n luptã zile
Nu s-atinge plumb de el.
Ori aici, ori dealtãdatã,
Moartea nouã tot ni-e datã
Fiecãruia-ntr-un fel.
Glas de trâmbitã rãsunã
Si coloanele s-adunã
Fiti cu inimã, copii!
Nu e rece glas de-aramã,
Ci e jalnic plâns de mamã,
Plânsul sfintei Românii!
Tu ne vezi din cer, Pãrinte,
Fie-ti si de noi aminte
Cã suntem si noi ai Tãi!
Fie-i blestemat mormântul
Cui îsi calcã jurãmântul.
Si-am jurat pe cer, flãcãi!
Lasã tobele sã batã!
Cãpitane, du-ne-odatã
Unde-i foc si unde-i fum.
Steagu-n vânt! Trãiascã tara!
Vesel sune-acum fanfara,

George Cosbuc - Cantec

Ti-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,
Din stejarul Romei tu mlãditã ruptã,
Si-ti cântai amarul din caval si nai.
Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptã
Stefan si Mihai.
Când ti-or pune piedici dusmanii sã cazi
Spada ta sã fie si de-acum, române,
Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi,
Si te-ncrede-a pururi cã vei fi si mâine
Tare cum esti azi.
Sus ridicã fruntea, vrednice popor!
Câti vorbim o limbã si purtãm un nume,
Toti s-avem o tintã si un singur dor -
Mândru sã se nalte peste toate-n lume
Steagul tricolor!

George Cosbuc - Canta pilotul

Dacã te-am rugat vrodatã, suflete, sã spui, sã spui,
Ai tacut! Ai fost eroul îmbrãcat cu scut ºi zale,
Eu am fost sãrmanul cui.
Palmele spre rugã-ntinse îi sunt toatã arma lui:
Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinþei sale!
lar când te-am rugat odatã, inimã, sã taci, sã taci,
Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuºi este
Codru-ntreg între copaci,
Decât cum ai fost tu gata trista jertfã sã mi-o faci!
Cã sunt inimi ºi de cearã, asta nu-i numai poveste!
Acum ce? Plângând te vaieþi cã eºti pustiit detot,
Suflete! ºi þipi de groazã, inimã, -n strivirea sorþii.
Înzadar v-am fost pilot:
Inima un rob nevolnic, sufletul stãpân despot -
Doi nevrednici, nu de viaþã, ci de sfânta pace-a morþii!

George Cosbuc - Calul Dracului

Iarasi ea!
Îi vad ochii si gurita —
A deschis încet portita
Si ivita sta de-abia,
Zapacind cararea mea.
Nu stiu ce-o fi vrand portita,
Ei, dar fata stiu ce vrea!

Dinspre drum
Sta deschisa larg fereasta,
Si-n ea baba! Ce-i si asta?
N-adormi, babo, nicidecum?
Parca-mi vine-acum-acum
Sa ma duc sa sparg fereasta
Si pe baba s-o sugrum!

Eu ma fac,
Ca pornesc în jos pe strada,
Sa-nsel baba, sa ma creada;
Plec si fluier, stau si tac —
Dar de unde! Baba-i drac!
Si chiar dracul-gol sa creada
Unui biet de om sarac?

Sat pustiu!
Pentr-o baba-ncârligata
Pierzi o zi si scapi o fata!
Baba-i o momâie-n grâu -
Las’ ca-i puiu eu mâna-n brâu
Când o prind pe punte-odata
O iau sus si-o dau în râu!

George Cosbuc - Braul cosanzaienii

Avea Ileana ochi de soare
ªi galben pãr, un lan de grâu;
Vestmânt avea þesut în floare
ªi-un brâu purta pe-ncingãtoare,
Cum n-a mai fost pe lume brâu.
Era de aur pe tot locul,
Un fulger pe-al ei trup încins.
El noaptea da lumini ca focul,
ªi-n brâu sta fetei prins norocul
Precum e-n talismane prins.
Vrãjit era cã, de-l va pierde,
Norocul ei sã piarã-n veci,
Nici flori mai mult sã n-o dezmierde,
Sã n-afle umbrã-n codrul verde
ªi verile sã-i fie reci.
Dar Sfântul Soare ziua-ntreagã
Pândeºte brâul - l-ar fura.
Cã lui de mult i-e fata dragã,
Iar fata nu vrea sã-nþeleagã,
ªi el acum ºi-ar rãzbuna!
Ea trece-n dulce nepãsare
Prin lunci cu flori ºi doarme-n vãi,
Iar pãzitor pe vânt îl are -
Întreaga viaþã vis îi pare
ªi joc îºi bate de flãcãi.
Dar Fãt-Frumos zâmbind s-aratã,
ªi-n drumul lui umblând de-atunci
Simþea de-ajuns frumoasa fatã
Cã viaþa noastrã nu ni-e datã
De dragul unor flori din lunci.
Din ochi albaºtri de cicoare
Pe sânu-i alb de ghiocel
Curg lacrimi calde-acum! O doare,
Ei inima de drag îi moare,
Iar Fãt-Frumos, vai, cum e el!
- “Atâta dragoste nebunã!
Eu nu o simt, tu n-o-nþelegi -
Visarea ta la ce þi-e bunã?
Vrei s-o visãm noi împreunã?
Atunci tu brâul sã-l dezlegi!î
Ea tremurã zâmbind ºi geme:
- “Norocul meu întreg îl vrei!î
Ea numai pentru brâu se teme,
Cã vor afla duºmanii vreme
Sã-i fure-ntr-asta brâul ei.
- “De ce te temi? Ne vom ascunde
În noaptea codrului umbros
Sub brazii fãrã grai, pe unde
Nici ochi de om nu pot pãtrunde,
Nici flori cu tãinuit miros.î
El zice-aºa, sã zicã iarã,
Sã-i facã gândul ei uºor,
Iar gându-i se topea de parã -
ªi-n codru des, în zi de varã,
S-ascunde fatã ºi fecior.
Au fost ascunºi încât nici floare,
Nici ochi de om nu i-au zãrit.
Dar printre crengi adormitoare
Din cer un singur ochi de soare
Cãzu pe brâu ºi l-a rãpit.
Atunci Ileana ºi simþeºte
Cã-i arde plânsul în priviri;
Ea dupã brâu în jur priveºte
ª-aprinsa-i faþã-ngãlbeneºte
Cã nu e brâul nicãiri.
ªi cum ea varsã desperatã
Un plâns amar, un cald ºiroi,
Curgea din cer ploaie curatã,
Iar dintre ploi lucind s-aratã
Frumosul brâu stropit de ploi.
ªi-n ceruri cãlãtorul Soare
Râdea cu hohot repetat
ªi prin vãzduhuri plutitoare
Izbea sãgeþi rãzbunãtoare
De-a lungul brâului furat.
- “Vai, brâul meu! gemea copila.
Atât de mult eu l-am temut,
Dar Fãt-Frumos descinsu-mi-l-a!î
ªi-apoi plângea, mai mare mila,
ªi-n nopþi apoi ea s-a pierdut.
De-atunci totuna este firea,
Dar multe nu-s din câte-au fost
Azi nu-i Ileana nicãirea,
De-abia trãieºte-n pomenirea
Poveºtilor cu dulce rost.
Iar Soarele-n vãzduhuri pline
De zâmbetu-i cel cald de foc,
Ileano, a uitat de tine!
Dar brâul când în minte-i vine
κi bate ºi-azi de tine joc.
Dac-ai murit, frumoasã fatã,
Furatul brâu e viu mereu:
Când plouã, vara, câteodatã
Un brâu de foc pe cer s-aratã,
Iar noi îi zicem curcubeu.

George Cosbuc - Blestemul tradarii

Cu sfãrâmate catapulturi
Turnul muced stã-nclinat,
Iar în poartã surii vulturi
Frântã-ºi au de mult aripa,
Stând sã cadã-n toatã clipa
Peste pragul fulgerat.
Însã-n veci vor sta la poartã,
Cã-i din cer blestem de veci.
Noaptea-nvie-o oaste moartã,
ªi-i de coifuri valea plinã -
Fã o cruce ºi te-nchinã.
Cãlãtorule, când treci.
Noaptea din ruini rãsare
Tot castelul, precum fu.
ªanþ ºi ziduri de-apãrare,
Turnuri albe cresc deodatã,
O cetate-nfricoºatã
Unde-Agripa cuib avu.
Iar din vãi un prinþ se suie
Alb de arme, spre castel;
E tãcere-n cetãþuie,
Dar stafiile pe coaste
Repezi vin, o-ntreagã oaste,
Toþi ai prinþului cu el.
Lupi ce cascã largul gurii
Au pe coif, ºi parc-au strâns
Toate fiarele pãdurii.
Sunt de-acei ce-au stat în cale,
Varro tu, oºtirii tale
ªi-au fãcut pe-August de-a plâns.
Când ajunge la cetate
Albul prinþ al celor morþi
De trei ori cu pumnul bate
Repede-n arama porþii
Scãri aduc în grabã morþii,
Cu berbecii bat în porþi.
ªi-auzind cum vin barbarii,
Uºa tainiþii-o deschid
ªi tresar legionarii;
Ei din bãrbi, din pãr, cu mâna
Iuþi îºi scuturã þãrâna,
Ies, aleargã, sar pe zid.
Sub un râu de creste roºii
Albe coifuri strãlucesc,
ªi-n amestec furioºii
Respingând pe cei de-afarã
Cad ºi mor, se nalþã iarã,
Rane fac ºi le primesc.
Zãngãt însã n-are-arama
Când se bate scut de scut,
Tuba nu-ºi cunoaºte gama:
Fãrã zuzãt lancea zboarã,
Iar al spãzii-oþel doboarã
Cald ºi strãlucind, dar mut.
Pe deasupra lor cu spaimã
Luna se ascunde-n nor,
Glas de bufniþe se-ngaimã
ªi, cu aripi speriete,
Lilieci zburând în cete
Se izbesc de coiful lor.
“De-aþi avea voi pace-odatã,
Voi ce vã luptaþi mereu!
Pacea însã nu vi-i datã,
Ca sã ºtiþi în veºnicie
Dreapta Domnului mânie
ªi cã-i unul Dumnezeu!
Cei trãdaþi, ei dorm în pace!
Vouã-al morþii dãtãtor
Partea asta nu vi-o face!
Voi când aþi vãzut pe-o seamã
Cã pe Crist cel mort îl cheamã
Martor al jurãrii lor.
În nedreapta voastrã urã
“Vrând sã-i pierdeþi, aþi fãcut
Cu barbarii-o legãturã.
ªi-au venit pe-ascuns barbarii
ªi-au pierit legionarii
Câþi pe Crist l-au cunoscut.
Noapte-a a fost. Pe zid creºtinii
Se luptau pentru-mpãrat:
Voi îns-aþi deschis, hainii,
Toate porþile cetãþii -
Dreapta cumpãn-a Dreptãþii
Iat-acum s-a rãzbunat.
Cei trãdaþi, ei în morminte
Dorm în pace. Însã voi
Vã luptaþi ºi-acu-nainte
Cu oºtirile chemate
ªi de-a pururi vã veþi bate
Pânã-n ziua cea de-apoi.î
Astfel parcã-ntruna plânge
Turnul obosit ºi el
De-a vedea tot morþi ºi sânge.
Cãci de veacuri vede-ntruna
Noaptea cum aduc furtuna
Morþii-aceºtia din castel.
Iar când ziua se revarsã,
Pier ºi ziduri ºi cohorþi,
Ruinatã-n deal ºi arsã
Stã cetatea tristã-n soare -
Dar în noaptea urmãtoare
Vin din nou aceiaºi morþi.

George Cosbuc - Blastam de mama

Legenda poporalã din jurul Nãsãudului
I
Frunzã verde tulburea,
Avea Lena - nici ca ea -
Trei feciori frumoºi avea;
Trei feciori ºi-o fatã mare
Lena cea veselã are.
Trei feciori ca niºte zmei,
De-a dragul sã cauþi la ei,
Iar copila râzãtoare,
Subþirea ºi-ncântãtoare
Ruptã dintr-un raz de soare:
Mult cu mã-sa sãmãna,
Deci Lenuþã-o boteza
Pe numele maicã-sa.
Câþi feciori au fost prin þarã
Toþi venit-au sã o cearã,
Mândri ºi viteji feciori,
Venit-au ca peþitori.
Dar Lenuþa, þi-e mirare,
Rãspundea la fiecare,
Cã-i prea tânãrã ºi-aºa
Încã nu s-a mãrita.
Mai la urmã s-arãtarã
Peþitori din altã þarã:
Doi feciori, ca douã flori.
Lenuþa cât ce-i vedea
Mamei sale-aºa zicea:
- “Vezi, iubitã maica mea!
Din voinicii aceºti doi,
Cari au venit azi la noi,
Mie-mi place unul tare
ªi la mers ºi la cãtare,
Cã-i înalt ºi subþirel
ªi m-aº duce dupã el!”
Dar Lena pe gânduri sta;
Gândurile-o frãmânta
ªi cu jale cuvânta:
- “Draga mea, Lenuþã fatã!
Fiind aºa-ndepãrtatã
Dor de tine-o sã m-apuce,
La mine ciní te-a aduce!?”
Doi fii ai Lenei strigau
ªi din gurã cuvântau:
- “Pe Lenuþa nu o da
ªi de noi n-o strãmuta!”
Dar feciorul cel mai mic,
Constantin, copil voinic,
Lãcrima din ochi cu jale
ªi-aºa-i zise mamei sale:
- “Nu eºti, mamã, cu dreptate
Nici la sorã, nici la frate!
Cã suntem doarã trei fraþi,
Toþi crescuþi ca niºte brazi
ªi noi þi-om pute aduce
Pe Lenuþa ta cea dulce!...
Aºcultã, mamã iubitã,
Pe Lenuþa o mãritã:
N-o lasã nemãritatã,
Pire-ar cât de-ndepãrtatã:
Cãci, de te-a ajunge dor
Io-þi rãmân doarã fecior.
Eu la dânsa duce-m-oi,
Acasã aduce-o-voi.”
ªi Lena se-ndupleca
Pe Lenuþa-o mãrita.
II
Dar a fost ce-a fost sã fie,
C-au fost boale ºi urgie
ªi-a dat Dumnezeu cel sfânt
Vremuri grele pe pãmânt.
ªi de multã rãutate
Mureau oamenii pe sate
ªi-au murit ºi trei feciori
Ai Lenuþei frãþiori:
Constantin încã-a murit
Gândul nu ºi l-a-mplinit.
Lena singurã rãmase,
Fãrã de feciori în casã:
De dor o inimã arsã.
ªi ea, biata, supãratã,
De jale multã sfãrmatã,
Se ducea pe-al lor mormânt
ªi se vãieta plângând
ªi plângea ºi suspina
ªi din suflet cuvânta:
- “Dragii mei! D-al vostru dor
Stau pe gândul sã mã-omor,
Fie-vã somnul uºor!”
De-altã datã blãstãma
ªi blãstãmând cuvânta:
- “Constantine, Constantine!
Blãstãmat sã fii de mine!
Blãstãmat de mamã-ta
Cã ai dat pe sorã-ta!
Fraþii tãi mie-mi striga:
Pe Lenuþa nu o da!
Tu ai dat-o, blãstãmate,
Pe hotarã-ndepãrtate;
Dar te blãstãm, blãstãm greu
Din tot sufleþelul meu:
Pãmântul nu te primeascã,
Þãrna nu te mai voiascã,
Lutu-afarã te izbeascã,
Cãci de dorul Lenuþei
Rumpu-mi firul vieþii!”
Astfel dânsa blãstãma
ªi-azi ºi mâini ºi-alaltã mâini
ªi zile ºi sãptãmâni.
ªi de multul blãstãmat,
Vai, blãstãmul s-a legat.
III
Într-un amurgit de searã,
Constantin ieºi afarã
Din groapa, galben la faþã,
Cu trup rece ca de gheaþã.
El plângea ºi lãcrãma
ªi cu jale cuvânta:
- “Duce-m-aº, cã-s blãstãmat,
Dar nu pot, cã-s îngropat,
Duce-m-aº, cã maica cere,
Dar nu pot, cã n-am putere;
Nici am cal, nici cãpeneag;
N-am pe lume om cu drag,
Cãci oricine m-a vede
S-a-nfrica, s-a spãria
Fãcându-ºi rãpede cruce...
Nici la mama nu m-oi duce,
Cãci m-a blãstãmat mãicuþa,
Cã eu i-am dat pe Lenuþa!”
ªi cum sta ºi cugeta
Gândurile-l asudã,
El prin lacrãmi se ruga:
- “ªãlaº, mândru sãlãºel,
Fã-te-un ºoim de cãluºel,
ªi tu, pânzã din sãlaº,
Fã-te un cãpenegaº,
ªi tu, cruce, schimbã-te,
Spadã de fier fã-mi-te,
Iar tu, Doamne, mã învie,
Dã-mi putere astãzi mie:
La Lenuþa duce-m-oi,
Acasã-aduce-o-voi.”
Dumnezeu l-a ascultat:
Putere de viu i-a dat;
Sãlaºul l-a ascultat:
ªi-ntr-un cal s-a preschimbat;
Giolgiu-n cãpeneag îndatã,
Crucea-n spadã de fier, latã.
Constantin suie cãlare
ªi porneºte-n fuga mare;
ªi fugea calul ca vântul,
De-abia atingea pãmântul,
ªi zbura, dar nu glumea,
Cãci ca dorul se ducea,
Cãci stãpânul îi zicea:
- “Zboarã, murgule, cu mine,
Cãci zbor alãturi de tine,
Zboarã, murgule, pe cale,
Cãci zbor pe urmele tale!”
ªi murguþul, pui pãgân,
Duce-se cu-al sãu stãpân,
Încât n-a fost bine searã,
Când ei îºi descãlecarã,
La Lenuþa-n altã þarã.
lV
Lenuþa cât ce-a zãrit
P-al sãu frãþiºor iubit,
Din grai dulce i-a vorbit:
- “Constantine, Constantine,
Spune-mi dacã-i rãu sau bine;
Nouã ani, vezi, au trecut,
Cã pe voi nu v-am vãzut,
Ba nici veºti nu mi-aþi trimis,
Nice carte nu mi-aþi scris!”
Constantin a cuvântat:
- “De când tu te-ai mãritat
Rãu nimic nu s-a-ntâmplat.
Suntem sãnãtoºi acasã,
Mama înca-i sãnãtoasã.
Veste nouã n-am ce-þi spune
Totuºi îþi aduc veºti bune:
Fraþii noºtri se-nsurarã,
Dar ei pe gând se luarã,
La nuntã nu te chemarã!
Eu þi-s frate mai cu dor,
ªi fiindcã eu mã-nsor,
Am grãbit aici; de-i vre,
Vino dar la nunta mea!”
Astfel zise Constantin
Cu glasul de jale plin,
Din ochi lacrimi îi cãdea
ªi suspine-l nãpãdea;
Dar Lenuþa-l cunoºtea
ªi de nou l-a întrebat:
- “Spune-mi, frate, -adevãrat
De mã chemi la veselie,
Sã mã-mbraca bucurie,
Sã-mi pun struþ roºu ºi dalb
ªi cai suri la hinteu alb;
Dar de mã chemi la jelane,
Eu sã-mbrac de jale haine;
Sã iau cai ºi hinteu negru
Sã pornim, frate, pe-ntregu!”
- “Ba io-þi spun drept, sorã, þie,
Cã te chem la veselie.”
ªi ea mândru s-a gãtat,
Haine albe ºi-a luat
ªi-apoi ambii au plecat
Pe cãrarea cea mai latã
De voinici codreni cãlcatã,
Pe cãrarea cunoscutã
De codreni voinici bãtutã.
Iar pe cale cum mergeau
Pãsãrile-i urmãreau,
Munþii rãi din grai grãiau:
- “De când soarele e soare
ªi pe câmpuri floarea-i floare,
ªi de când e lumea lume
N-a mai fost aºa minune:
Sã meargã viul cu mortu
Tot alãturea cu codru,
Sã meargã viul aproape
Cu cel mort, ieºit din groape!
Alelei! minune mare,
Viu cu mortu p-o cãrare!”
Constantin bine-auzea,
Lenuþa nu-nþelegea,
Dar glumind aºa zicea:
- “Auzi, frate Constantine,
Ce vorbesc munþii de tine?!
Constantin din greu gemând
Îi rãspunde-aºa zicând:
-”Lasã-i, sorã, sã vorbeascã,
Minþile sã-ºi prãpãdeascã;
Ei sã fie cu cântatul,
Noi sã fim cu ascultatul,
Ei pãzeascã-ºi cântecul
Cum pãzim noi umbletul
Asta-n seamã n-o bãgarã,
Calea lor cã ºi-o urmarã.
Patru zile lungi de varã
Ei au tot cãlãtorit,
Puþintel au odihnit.
V
Când a fost a cincea zi,
Soarele când rãsãri,
Au zãrit ºi satul lor,
Plin de negurã ºi nor.
Când aproape-au fost de sat,
Constantin a cuvântat:
- “Lenuþã! Cu-al tãu cãruþ
Vinã mai câtelenuþ,
Cãci eu cu-al meu cãluºor
O sã merg mai tãriºor,
Ca sã dau mamei de ºtire
Sã-þi facã bunã primire,
Sã-þi deschizã porþile,
Sã-þi aºtearnã mesele,
Sã-þi umple paharele!”
ªi el frâu calului da,
Calul îºi împintena
ªi-ntr-o fugã alerga,
Nu la mã-sa, pe cuvânt,
Ci de-a dreptul la mormânt
Aci a descãlecat
ªi din gurã-a cuvântat:
- “Cal crescut sub glii ierboase,
Sãlaº strângãtor de oase!
Dusu-m-ai ºi m-ai adus
ªi pe cale ºi pe sus
ªi-ai fãcut un mare bine
Pentru mama, pentru mine,
Pentru mamã, pentru fatã,
Pentru mine totodatã!
ªi tu, cãpeneag iubit,
Pânzã albã de-nvãlit,
ªi tu, spadã lucitoare,
Crucea mea de la picioare:
Ne-a sosit vremea, sosit,
Sã-ntrãm de unde-am ieºit!
Tu, cal bun nãzdrãvãnaº,
Schimbã-þi trupul în sãlaº,
ªi tu, spadã lucitoare,
Fã-te cruce la picioare,
ªi tu, cãpeneag iubit,
Fã-te pânzã de-nvãlit,
Iar tu, Doamne, Doamne sfânt,
Dã-mi iar locul din mormânt,
C-am scãpat de ce fu greu,
Împlinit-am gândul meu:
La Lenuþa dusu-m-am,
Acasã adus-o-am!”
Dumnezeu l-a ascultat,
Pãmântul s-a despicat,
Lutul iar s-a ridicat:
Constantin era-ngropat
VI
ªi Lenuþa cât ce-ntra
În sat, mult se minuna,
Cãci erau toate schimbate,
Toate de jale sfãrmate,
Dar mai mult s-a minunat
Când acasã c-a aflat
Porþile stricate, rele,
De puteai sãri prin ele,
Staulul stricat ºi gol,
Iarbã mare prin ocol.
Ea sãrmana aºtepta,
Cã fraþii vor alerga
În prag a o-ntâmpina,
Dar nimeni nu s-a ivit:
Constantin n-a fi venit.
Ea la uºã se repede,
Uºa încuiatã-o vede;
Deci începe ca sã batã
În cea uºã încuiatã:
- “Lasã-mã, mãmucã, lasã,
Lasã-mã sã intru-n casã,
Cã îþi sunt iubita fatã,
Lenuþa cea-ndepãrtatã!”
Mã-sa, din casã, plângând,
O alungã blãstãmând:
- “Du-te-n foc ºi-n câte rele,
N-amãrî zilele mele,
Du-te-n foc, te du d-aci
ªi nu mã batjocori!
Trei feciori eu am avut,
Pe toþi trei i-am pus sub lut,
Pe toþi trei i-am pus sub glie,
Sfântul Dumnezeu sã-i ºtie!
Iar Lenuþa, scumpa-mi fatã,
Mãritatã-i, mãritatã,
Într-o þarã depãrtatã:
N-oi vedea-o niciodatã!
Însã fie blãstãmat
Cine o a-ndepãrtat!”
Dar Lenuþa nu-nceta,
Tot bãtea ºi se ruga:
- “Lasã-mã sã intru, lasã!”
ªi mã-sa cu greu o lasã,
ªi pe scaun o punea
ªi la dânsa cum privea,
Pe Lenuþa-o cunoºtea.
- “Draga mea ºi-a mamei floare:
Nu mã-ncred, cã tu eºti oare?
Oh, cã nice n-am visat,
Cã te-oi mai vede vrodatí!”
ªi plângând, Lena spunea
Câte-a mai suferit ea:
-”A dat sfântul Dumnezeu
Multe boale ºi mult rãu
ªi-au murit feciorii mei
ªi-am rãmas fãrã de ei!
Mãcar tu, scumpa mea fatã,
De nu erai mãritatã
Într-o þarã-ndepãrtatã!...
Mi-ar fi traiul mai uºor
ªi mi-aº mai uita de dor;
Tu m-ai ajuta pe mine,
Eu m-aº bucura de tine!
Dar sã fie blãstãmat
Cine mi te-a-ndepãrtat:
Pãmântul sã nu-l primeascã,
Þãrna sã nu-l mai voiascã,
Lutu-afarã sã-l izbeascã!”
Lenuþa se-nfiora,
Reci fiori o-mpresura
ªi cu glas rupt cuvânta:
- “Vezi, mãicuþã, -ai blãstãmat
ªi blãstãmul s-a legat!
Constantine, Constantine,
Cum m-ai amãgit pe mine
Ca sã plec pe drum cu tine!”
ªi spunea mãicuþii sale
Cum a venit ea pe cale,
Cum Constantin o aduse
ªi câte mai câte-i spuse.
Lena-atunci se-nfiora
ªi cum sta, cum asculta,
Lacrãmile-o îneca,
Trupu-ntreg îi tremura,
Minþile-i se tulbura,
Fruntea i se înnora,
Pe Lenuþa sãruta
ªi i-a zis cu glas înfrânt:
- “Haidí, Lenuþã, la mormânt,
Haidí, Lenuþã, sã grãbim
La morminte-n cintirim!”
VII
La mormânt dacã sosirã,
Jos pe el se prãvãlirã
ªi-ncepurã-a lãcrima
ªi din gurã-a cuvânta:
- “Constantine, ieºi afarã;
Vinã, Constantine, iarã;
Mai ieºi, dragã Constantine,
Cã ni-e dor, ni-e dor de tine!”
Pãmântul însã râdea,
Groapa de râs hohotea;
Constantin amar gemea.
- “Ieºi din groapã ºi vorbeºte,
Spune ºi ne povesteºte
Cum trãieºti în groapã, cum?
Vinã ºi ne spune-acum!
Vinã sã ne vezi mãcar,
Vinã, Constantine, iar!”
Pãmântul nebun râdea,
Groapa de râs hohotea,
Lutul glumind rãspundea:
- “Nu te mai ruga de mine,
Blãstemã, Lenã, mai bine,
Nu te tot ruga mereu:
Ce-i al nostru, nu-i al tãu!”
Pãmântul mereu râdea,
Groapa de râs hohotea,
Lutul neíncetat glumea.
- “Morminte, nu fi pãgân,
Slobozi-mi pe Constantin;
Oh, nu fi, morminte, rãu,
Slobozi-mi copilul meu,
Ori mãcar dã-i glas, morminte,
Pentru câteva cuvinte!”
Pãmântul atunci tãcea,
Groapa nimic nu vorbea,
Constantin din greu zicea:
- “Oh, mamã, tu eºti de vinã,
Cã n-am pace ºi odihnã,
Cã n-am loc nici în mormânt,
Cã n-am stare sub pãmânt
Nici sunt mort, nici cu viaþã,
Nici sunt foc ºi nice gheaþã,
Nici în groapã nu pot fi,
Nici afarí nu pot ieºi,
Cãci m-ai blãstãmat, mãicuþã,
Pentru scumpa ta Lenuþã,
Pãmântul nu mã primeascã,
Þãrna sã nu mã iubeascã,
Lutu-afarí sã mã izbeascã;
Lutu-afarã m-a izbit,
Þãrna m-a batjocorit,
Pãmântul m-a prigonit!...
Mamã, dacã-mi vrei tu bine,
Fã-l acuma pentru mine
ªi-mi dezleagã blãstãmul
Cã-mi apasã sufletul!”
Lena din suflet ofta,
Gânduri grele o mustra
ªi ea, biata, cuvânta:
- “Dragul meu! Sã fii iertat
ªi de blãstãm dezlegat.
Însa... fie blãstãmat
Pãmântul, cã nu m-ascultã,
Batã-l jalea mea cea multã,
ªi nu te mai lasã-afarã,
Batã-l jalea mea amarã!”
Þãrna-atuncea tremura,
Lutul mânios urla;
Pãmântul se despica:
- “Nu-i destul c-ai blãstãmat
Pe-un copil nevinovat,
Acum mã blãstãmi pe mine,
Blãstâmu-te eu pe tine!
Cãci n-ai inimã de mamã,
Nu þi-e sufletul de seamã,
Nici eºti vrednicã sub soare
Sã mori cum tot omul moare,
Ci pãmântul prin urgie,
Sã te înghiþã de vie!”
Þãrna-n laturi se-mprãºtia
Pãmântul se deschidea;
Lena din mormânt zicea:
-”Blãstãmatã sã fiu eu,
Vai, pentru blãstãmul meu!
ca mine pe vecie
Fie blãstãmatã, fie
Orice mamã s-ar afla
Pe copil a-ºi blãstãma!
Fie dânsa blãstãmatã,
N-aibã pace niciodatã,
N-aibã prapori la-ngropare,
Nici popã la comandare!
Vai de-aceea mamã, care
Blãstãmã fãrã mustrare
Pe copilul ei, cãci ea
Blastãmã pe fiul sãu,
Dar pe dânsa Dumnezeu!..”

George Cosbuc - Biserica ruinata

Biserica stã tristã pe golul mal al mãrii -
O noapte-a fost, cumplitã, iar valul revãrsat
Cu vuiet îngropat-a sub el întregul sat.
Si bârne si cadavre si semne-ale pierzãrii
Rãmaserã-n amestec prin mucedul nãmol
Când apa se retrase lãsând iar câmpul gol.
Când trec corãbierii în dreptul ei, pe mare,
Fac cruce, si cu vâsla bat apa mai grãbit.
Se joacã vântul jalnic cu clopotul dogit,
Prin spartele ferestre cântând cu disperare.
Amurgul vine rosu, vin galbenele zori,
Si noaptea peste lunã trec turmele de nori,
Ea stã, tãcutul martur, pe vesteda colinã
Umplând singurãtatea de spaimã si fiori...

George Cosbuc - Atque Nos!

Iarna, când e lunga noaptea, s-adun finii si cumetrii
Si-apoi povestesc de-a dragul, stând pe lavitele vetrii,
Despre crai cu stema-n frunte, despre lei si paralei...
Oh, ca mult îmi place mie sa ma pun la sfat cu ei
Si s-ascult ale lor vorbe, s-admir fapta glorioasa,
Sa-mi încurc în minte firul din povestea cea frumoasa,
Sa vad ce destainuieste frazul cel îndatinat:
“Cica-a fost, ce-a fost odata, cica-a fost un împarat”. Jucarii Lego pentru oameni mari
Oh, îmi place mult povestea, caci poporul se descrie
Singur el pe sine însusi în povesti - si-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel sa observ cum s-a descris;
Ascultându-l, fara voie, parca ma cuprinde-un vis
Si-atunci eu ma pierd pe-ncetul pe-ale fantaziei maluri:
Vad cu ochii plasmuirea vecinicelor idealuri
Si a tuturor acelor tipuri vii, pe cari le-avem
Si pe-a caror frunte pus-am mitologic diadem -;
Vad cu ochii tot aceea, ce-a creat în zeci de veacuri
Imaginatiunea noastra: vad înamorate lacuri,
Vad câmpii cu ierbi de aur, stele vad, cari povestesc,
Brazi cu gemet, vai cu lacrimi, flori, ce sub privire cresc,
Vad zabrele si prin neguri vad crâiestile palute!...
Apoi parca tot înaint, prin regiuni necunoscute
Si prin lumi de-alegorie; pe carari cu trandafiri
Vad si-ntâmpin tot ce-n mituri a nascut întipuiri.
Vad pe-Aeleton, vestitul, vad palatul sau de glaja,
Recunosc pomul sub care Arghir a dormit ca straja,
Pre când a venit Elena cu porumbii dupa ea.
Toti satirii din poveste trec pe dinaintea mea
Si-mi fac semn; vad pe-o câmpie trei draci, cu mânii turbate,
Si pe-o magura piezisa eu zaresc Neagra-Cetate.
Basmul fiului Medenei, prin sublima-alegorie,
Tainuieste adevaruri de vieti, caci basmul stie
Sub un ideal s-ascunda palide realitati.
Si de câte ori vad basmul lui Arghir, de-atâte dati
Troienesc însumi convingeri ca poporul, care-mbraca
Într-o haina-asa de calda gânduri reci, poate sa faca
Mult, si poate sa se nalte pajura de pe pamânt:
Omul afla fericire nu numa-n negrul mormânt!
Vad pe Piparus-viteazul trecând muntele de aur,
Si-l vad cum se razboieste c-un nedumerit balaur,
Monstru, care-arunca flacari dintr-un piept impancerat.
Vad pe-acest voinic cum cearca trei copile de-mparat
Si cercându-le-n tot locul, zmei pe sub pamânt alunga,
Lumea galbena-o strabate din o dunga-n alta dunga:
Ca-i fecior nascut din baba si-ntr-un an creste ca-n trei,
El arunca buzduganul ca si-un mar, ucide zmei
Si-apoi, urmarit în urma de curaj si de norocuri,
El pe-o pajura calare parasind aceste locuri,
Capata pe cea mai mica fata de-mparat sotie...
Piparus-viteaz! Curajul întrupat în vitejie!
Tip eroic, suflet nobil si-n veci brat neostenit,
Tu porti flamura de-nvingeri! Sustinut de-a tale-ncrederi,
Esti rubin mitologiei: cap încoronat cu iederi!
Vad apoi pe-împarat-Rosu si pe Verdele-mparat,
Vad zabrelele pe care cest din urma le-a durat
Pentru fata-sa, caci fata la parinti fu numai una
Si era detot frumoasa: p-a ei frunte juca luna
Si-i juca prin dezmierdare soarele pe tipul ei
Si-i jucau pe cei doi umeri doi d-argint luceferei!
Vad pe sfânta Luni în codru, pazind tainicele bercuri
Cu izvor de apa-vie; vad apoi pe sfânta Miercuri
Povestind cu septe stele; adunând neguri si ploi
Si-mpartind viscole-n lume, eu zaresc pe sfânta Joi.
Aci vad pe sfânta Vineri, lânga muntele de glaja
Culegând flori de boscoane, ierbi de farmec pentru vraja
Si-n povesti cu Zodiacul tinând sfântul Soare-n loc;
Vad pe sfânta Marti cum râde si descânta de noroc
Si-alungând pe baba Dochie, dezvaleste primavara,
Si pe fete mai istete le-nspâimânta cu Marti-seara.
Babe mestere, urmate de-un stol greu de vrajituri,
Ele stiu sa profeteasca prin descântatoare guri
Si prin visuri întreite ani din soartea omeneasca
Daca omul prin rugi drepte s-a legat ca sa posteasca!
Vad apoi Câmpul-vietii cu mohor acoperit;
Vad poiana fericirii si, cu pasul linistit,
Vad cum trece prin poiana o fantasm, -o copilita,
Purtând flori de mac în mâna, pe sân flori de tamâita
Si-mpletiti în par de aur purtând tainici trandafiri.
Ea-i comoara de frumísete, simbol dulce de iubiri
Si-i un tip de poezie, farmec de-admirate sfânta:
Ea-i Ileana Cosintiana, din cosita-i floarea cânta!
Sub serinele-i surâsuri, ierni se schimba-n primaveri;
P-a ei urma azi reínvie crinul vestezit de ieri;
Si de drag, soarele-n cale sta pe loc si mi-o priveste
Si când pleaca, beat el pleaca si trei zile buiguieste;
Si când ea-ngâna vrun cântec, greu tresare prin fiori
Cerul înflorit cu stele, câmpul înstelat cu flori,
Ea-i nascuta-n faptul zilei si-n restimp de luna-noua
Si se culca-n pat de aur si se scalda-n râu de roua
Si-i copila descântata cu trei roze-n bobocei,
Pentru ca sa-nnebuneasca lumile de dragul ei!
Vad apoi pe Fat-Frumosul trist cum masura poiana.
Caci de mult iubeste dânsul pe Ileana Consintiana
Si de dorul ei lasat-a doi parinti si-apoi pribeag
Ratacit-a zi si noapte peste tari, si de-al ei drag
El plângând încalecase pe Cal-Galben de sub soare,
Caci e nazdravan din fire acest cal, stie sa zboare
Prin vazduh, pâna ce lasa stelele-ndaratul sau!...
Fat-Frumos si Cosintiana! O, cu tot ce Dumnezeu
A lasat frumos si nobil si fermecator în lume,
V-a-nzestrat pe voi poporul, inimi blânde cu blând nume,
Si-a facut din voi sub soare tip perfect de frumuseti!
În voi personificate stau ascunse doua vieti
De-ncântare fara margini: vultureasca fantazie
V-a creat si întreite facultati de poezie.
Vi-a depus un tron de aur p-un pamânt de-ntipuiri!
Vad apoi zâne maestre si vad alte naluciri:
Pe Zorila si Murgila, cari grabesc sa mi se culce
La cele trei urzitoare, lânga tau de lapte dulce;
Vad pe gingasa din Dafin: ma-ntâlnesc cu paraleii
Si vad falnica padure, unde-n curti s-aduna zmeii,
Facând sfaturi, cum sa fure vro copila de-mparat;
Apoi vad pamântu-n care muntii-n capete se bat;
Apoi vad pe Cenusotca, prinzând pureci la trasura;
Si vad pe-a zmeilor mama flacari aruncând din gura;
Si vad Ceasul-rau de noapte, povestind cu-al sau nepot
Si-apoi vad pe mult vestitul Statu-Palma-Barba-Cot;
Si-apoi vad pe Surga-Murga mâncând mazere pe vatra
Si mai vad pe Strâmba-Lemne sfatuind cu Sfarma-Piatra!
Aici vad pajuri marete, sub a caror adapost
Voinic-înflorit devine mai frumos de cum a fost;
Vad si pe Leagana-Muntii, si vad pe Usor-ca-Vântul,
Pe N-aude, pe Nu-Vede si pe
Na-Greu-ca-Pamântul;
Vad aici pe Mama-Noptii, iele vad si vad moroi,
Si vad pe Fata-Padurii cu lungi taberi de strigoi.
Vad apoi Gerul în straie trecând pe hotarul Ciumii;
Vad pe Foametea si-n urma ma bufhesc de Toarta-Lumii,
Eu de-aici mergând la vale prin paduri de siminic,
Eu ajung în tara unde, când scuipesti, scuipi în nimic!
Tipurile dragalase toate-mi trec pe dinainte
Si-mi revoaca-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte
Si-mi revoaca timpuri bune, zile de vieti senine:
Si-atunci amintiri duioase se trezesc râzând în mine,
Si-atunci gândurile mele îndarat prin secoli trec,
Si, zburând prin Capitoliu, se opresc pe-Olimpul grec.
Aici vad zeii-n consiliu, vad tritoni si minotauri,
Vad ciclopi c-un ochi în frunte, vad eroi încinsi cu lauri
Si vad toate-acele tipuri de grecesti mitologii,
Pe cari le-a creat avântul exaltatei fantazii.
Si privind adânc la ele, îmi par toate-a fi asemeni
Cu-ale noastre tipuri; toate îmi par rude, îmi par gemeni:
Si-ncet tipurile sfinte de mitologii grecesti
Se-ncuscreaza cu-ale noastre fantazii de prin povesti
Tot mai mult si tot mai tare, tot mai strâns pâna ce-n fine
Din subiectele-nrudite un subiect comun devine!
Din Helada ratacit-a mitul vechilor eroi
Si p-o cale-ndreptatita s-a prelins pâna la noi,
Pentru ca sa martureasca sângele cu grea dovada.
Din splendoarea ei cea veche, ne-a pastrat vechea Helada
Stol de basme si credinta, snop de tipuri, cari traiesc
Tainic înradacinate prin poporul românesc
Si cari numai cu viata deodata-au sa se scurga.
Poliphemos recunoaste frate bun pe Surga-Murga
Si se bucura ca-si afla ochiul ars de Odiseu;
Piparus-Viteaz îsi afla prototipul în Teseu;
ast din urma razboieste cu giganti si minotauri!
Cel dintâi, pe-aceea cale, cu zmei negri si balauri.
Regi eleni din timpul mitic, cu-a lor fapte de mirat,
Mai traiesc în basmul nostru pe la Verdele-mparat;
Si traiesc în basmul nostru fantaziile pagâne,
Caci din gratii si zeita si din nimfe-am facut zâne,
Iar din Mars, din Zeus, din Venus, din Mercur creat-am noi
Sfânta Marti si Sfânta Vineri, Sfânta Miercuri, Sfânta Joi!
Oedip înca mai traieste cu-al sau mit; în infinituri
Se-ntâlnesc în traditiune si-n nenumarate mituri
Harpie si grifi de spaima; în salbatecii nostri zmei
Afli taberi de himere si-un popor de briarei!
Iat-aci pe Fat-Frumosul, iat-aci pe Cosintiana:
Dânsul nu-i decât Apollo, dânsa nu-i decât Diana;
El un Adonis ce-adoarme Deliae pe bratul sau,
Ea-i Elena cea frumoasa, fiica de-a lui Tyndareu!
Soartea noastrâ-i profetita prin eterne urzitoare,
N-au murit Lachesis, Clotos, Atropos n-a murit oare?...
Ah, îmi place mult povestea, caci poporul se descrie
Singur el pe sine însusi în povesti si-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel sa observ cum s-a descris!
Ascultându-l, fara voie parca ma cuprinde-un vis
Si zaresc poporul nostru, cu zâmbire dragalase
Leganat cu-acelasi leagan si-nfasat cu-aceleasi fase
Ca si vrednicii razboinici de la Tibru si Olimp!
Atunci ambitiuni curate ma-nfasoara si ma-nghimp;
Simtesc strâmt atunci pamântul pentru dezlipite ramuri,
Cari nascutu-s-au din sânul unor domnitoare neamuri;
Si-mi vine sa-mi înalt fruntea si s-o scutur veselos
Si sa strig în lumea larga: “Et in Arcadia nos!”

George Cosbuc - Armingenii

Pe când umbla Hristos prin þarã
Lãþind cuvântul sãu frumos,
Ovreii toþi i-au scos ocarã
ªi cãrturari de-ai lor cercarã
Prilegi sã piardã pe Hristoc.
Aºa, -ntr-o noapte-ntunecatã
Când vecinicul Mântuitor
Dormea-ntr-o casã-ncreºtinatã,
Gãsitu-l-au ovreii-ndatã
ªi sfat fãcut-au de omor.
La miezul nopþii aveau sã vie
La casa unde el dormea -
ªi, casa pentru ca s-o ºtie,
Au pus ca semn ºi mãrturie
În faþa casei o nuia.
Dar Dumnezeu, cel ce scoboarã
ªi-n gândul cel mai nevãdit,
Nu lasã p-al sãu fiu sã moarã,
Cãci a rãscumpãrãrii oarã
ªi vremea morþii n-a sosit.
ªi Dumnezeu orbit-a firea
Ovreilor împinºi la rãu,
Încât sã n-aibã nicãirea
Vrun chip de-a fãptui pierirea
Nãscutului din Dumnezeu.
La miezul nopþii-n gloatã mare
Ovreii pe furiº pornesc -
Sunt muþi ovreii de mirare,
Cã ei la casa fiecare
Ca semn câte-o nuia zãresc.
- “Dac-am pierdut ºi astãzi prada,
Cu greu putea-vom s-o gãsim.î
Porneºte-apoi rãgnind grãmada,
Pierândã-n zgomot toatã strada
Tãcutului Ierusalim.
Dar neputând sã mai gãseascã
Pe Christ ca sã-l omoare-n somn,
Pierdut-au noaptea duºmãneascã
ªi n-au putut sã-ndeplineascã
Pierirea veºnicului Domn.
ªi dintr-acea zi-nainte
Rãmas-a obicei, ºi spun,
Ca pentru-aducerea-aminte
De noaptea mântuirii sfinte
Românii ºi-azi armingeni pun.

George Cosbuc - Angelina

Baladã din Albania
Ca Dumitru-n albanime
Mai viteaz nu era nime,
Nici la braþ mai viguros,
Nici la umblet mai frumos:
Era înger la iubire, Este cafeaua un aliment sănătos ?
Zmeu era la rãzboire;
Între fete curcubeu,
La bãtãi trãsnet ºi leu.
El cu dragii sãi tovarãºi
La rãzboi pornit-a iarãºi,
Dar pe drumul lat ºi-ntins
L-a cuprins un dor pe cale:
Dorul Angelinei sale.
ªi el zice cãtre fraþi:
- “Dragii mei! Voi m-aºteptaþi,
Pânã-n searã, pânã-n noapte,
Pânã mâine-searã poate,
Pâní mã duc la draga mea
Cãci nu pot de dor de ea!”
Astfel zise lin ºi blând
ªi-apoi pleacã ºuierând
Pe poteca mult bãtutã,
Care duce la palutã!
La palat dacã-a sosit
Porþile-nchise-a gãsit.
“Ce-i aceasta? Niciodatã
N-a fost poarta sub lãcatã,
ªi-acum pentr-ntâia oarã
Geme poarta sub zãvoarã?!”
Greu uimit d-aceste, el
Bate-n poartã-ncetinel.
Vine-o babã ºi-l priveºte,
De pe zid apoi vorbeºte:
- “Ce tot baþi? Mergi înapoi!
N-ai sã caþi nimic la noi!”
ªi Dumitru greu mâhnit
De rãspunsul ce-a primit,
Bate-n poartã cu piciorul,
Sparge poarta cu toporul:
Intrã-n casã ºi gemea;
Cãci în casã ce vedea?
Un fecior - oh, batã-l vina -
Þinea-n braþe pe-Angelina,
ªi glumea, ºi-o dezmierda
ªi cu foc o sãruta.
Trist Dumitru geme, zbiarã
ªi-n mânia lui amarã
Prinde lemnul sclipicios:
Angelina cade jos,
Crud bolboroseºte-n sânge,
Lin ofteazã ºi se stânge.
- “Viperã cu douã limbi!
Astãzi juri ºi mâini te schimbi!
Astãzi juri pentr-a-nºela,
Mâine-nºeli pentru-a jura:
Deci sã moarã miºeleºte
Inima care minþeºte!”
Apoi crunt ºi disperat
Cãtre tânãr s-a-nturnat:
- “Vezi cadavrul!... Dublã crimã...
Este chiar a ta victimã...
Sân zdrobit de douã ori...
Pleacã fruntea... taci ºi... mori!”
Barda fulgera prin aer;
Un suspin înfrânt ºi-un vaier,
ªi-un fecior tânãr frumos,
Mort de bardã cade jos.
Ucigaºul lung priveºte
Sângele cum abureºte
ªi tãcut ca fierul stând
El se pare tremurând:
Simte-ale mustrãrii icuri
ªi din gene-i lunec picuri.
Iar în urmã s-a plecat,
Trupurile-a ridicat
ªi-aºteptând pânã desearã,
Cu ele-a grãbit la moarã
ªi la þãrm groapã sãpa,
Acolo le-nmormânta.
ªi de-atunci Dumitru n-are
Liniºte ºi zi cu soare;
ªi d-atunci mereu plângea
Lângã moarã ºi zicea:
- “Moarã! pentru oriºicine
Macinã fãrina bine!
Cãci copila ce-am ucis
A fost singurul meu vis,
A fost blândã cum e steaua
ªi mai albã decât neaua!
Macinã fãrina bine,
Moarã, pentru oriºicine!
Cãci voinicul ucis azi
A fost nobil ºi viteaz!”
ªi pe locul, unde fu
Tânãru-ngropat, crescu
Un cipres cu frunzã latã;
Unde-a fost dânsa-ngropatã,
Au crescut viþe de vii. -
ªi d-atunci prin bãtãlii
Toþi la chiparos s-adun
ªi pe rane frunzã pun:
Cãci e frunza fermecatã,
Vindecã ranele-ndatã.
Iar la vie rând pe rând
Curg bolnavii, cãci gustând
Fructul viþei fermecate
Iar le dã lor sãnãtate.
Cluj, octombrie 1885

George Cosbuc - Aghiotantul

Fugarule-al meu, tu te zbuciumi bãtut
ªi te miri cã mã clatin în scarã!
Tu crezi cã mi-e teamã de timpul pierdut?
Vai nu, ci de mine cã-s fiarã!
Atunci la plecare plânsesem tustrei
ªi mama, sãrmana, bãtrânã
Þinându-ne-alãturi în mâinile ei
De-o parte ºi de-alta de mânã,
Sta-n poartã la drum ºi vorbea-ncetinel,
ªi mie, zicându-mi pe nume:
“Eºti frate mai mare ºi-ai grijã de el,
Voi singuri ai mamei pe lume!”
Acum el e mort ºi departe de-ai sãi
ªi parca-mi tot sunã cum geme.
Dar eu alergam la redutã, prin vãi,
S-ajung cu porunca la vreme.
Muºcase cu gura pãmântul de chin,
ªi strânse pãmântul în mânã;
Întreaga sa faþã ºi pãrul sãu plin
De sânge-nchegat cu þãrânã.
Luându-l în braþe mi-l dusei apoi
La umbrã sub poala pãdurii,
Spãlându-i pe gene lipitul noroi
ªi spumele crunte-ale gurii
ªi-nceþ ridicându-l de spate puþin
Îi pusei la gura-ncleºtatã
Sã prindã din ploscã vrun picur de vin,
Dar moale cãzut-a deodatã.
ªi iarbã smulgând i-am facut cãpãtâi,
ªi tristã fu vorba ce-mi spuse,
ªi nu ºtiam bietul ce-aº face dintâi,
Dar calul aminte mi-aduse
Cã nu era vreme, ºi-acolo-l lãsai,
Sã-l vãd la reîntoarcere iarã -
Vai, frate, murind, tu de tine oftai,
Ori poate de mine, cã-s fiarã?
La-ntoarcere-mi spuse strãjerul un drum
Mai scurt, ºi fu scurtã ºi-a gurii
Poruncã de spaimã, ºi iatã-m-acum
Departe de poala pãdurii,
Departe de unul ce-aºteaptã mâhnit
ªi-n drumul meu ochii ºi-i zbate,
Departe de unul ce poate-a murit
Minþit de nevrednicu-i frate!
Fugarule-al meu, tu te zbuciumi bãtut
ªi când te-am bãtut eu pe tine?
Dar iatã-l, blãstãmul trãdãrii-a-nceput
ªi plata cea jalnicã-mi vine!
Nu-n faþa ta, Doamne, cã ºtii! ºi mi-e greu
Cuvântul ce-n cumpãn-apasã:
Da mama, eu mamei, de fratele meu
Ce-oi spune eu mamei acasã?

George Cosbuc - În zori

Supt un mal legata pluta,
Se mai misc-abia. Duios
Geme apa-n veci zbatuta
Ca prin vis, sub iaz la moara.
Luna tot mai jos scoboara
Tot mai jos, mai jos.

A, apus! Si dintr-o data
Nu mai vezi nici deal, nici drum,
Totu-n zarea-ntunecata
Si-a pierdut si loc si nume,
Nu cred c-a mai fost pe lume
Noapte ca acum.

Parca-i mort de veacuri satul
Si trudit de-atâta clint
Doarme-adânc întunecatul
Codru-n vai, iar la rastoace
Plopii-au început sa-si joace
Frunzele de-argint.

Dar din aripi bat cocosii,
Rascolind vazduhul mut.
Albe-ntâi si tot mai rosii
Zorile si-ntind lucoarea –
Din zavoi, privighetoarea
Iarasi a-nceput!